L-am simţit ca fiind o bucată de acasă. Este un praznic de 40 de zile de la moartea tatălui lui Lary (Mimi Brănescu). Se adună toată familia. Momentul zilei este masa, numai că până să se ajungă acolo trebuie parcurse nişte etape, pentru că aşa se face. Într-un apartament cu trei camere se adună mulţi indivizi, fiecare cu mica lui dramă. Bucătăria este, ca de obicei, locul în care totul devine mai adevărat. Acolo se fac lucrurile - se găteşte mâncarea, se fumează ţigările, se poartă discuţiile, se dau cărţile pe faţă, se râde, se plânge, se ceartă şi se împacă lumea.
Masa nu poate fi luată până nu vine preotul. Trebuie să aştepţi... numai că atunci când ţi-e foame, lucrurile se distorsionează puţin. Tensiunea creşte, urmată de mici (sau mari, dar înăbuşite) izbucniri.
E plăcut să fii spectator la acele întâmplări. În primul rând, pentru că îţi sunt familiare. Apoi, pentru că ţi-s dragi toţi. Am avut de multe ori impresia, din modul în care e filmat, că sunt acolo: urmându-l pe Lary, ca o umbră discretă, martoră la tot ce se întâmplă. Lucrurile o iau puţin razna, dar treptat. Nimic nu este la întâmplare. E o jonglerie inteligentă cu râsul şi plânsul. Surprinde fără să forţeze nimic. E autentic, sincer şi nu (se) ascunde. Totul este orchestrat cu măiestrie, cu o atenţie surprinzătoare la detalii. Există răsturnări de situaţie care te păstrează activ în poveste. Trec trei ore, dar eşti mereu acolo, cu ei.
Sieranevada porneşte de la un eveniment în familie şi continuă prin a atinge mai multe subiecte: terorism, politică, adevăr, comunism, putere, infidelitate, violenţă, consum (de mai multe tipuri). Luat cu totul, l-am simţit ca fiind un film foarte personal. Un film al regizorului, al echipei, al actorilor, dar şi al meu, al spectatorului. M-a luat, m-a prins, m-a atins, m-a invitat, mi-a arătat, mi-a ascuns, mi-a făcut surprize. Mi-a dat şansa de a vedea performanţa unor actori minunaţi - de a vedea în ochii lui Lary ceva incredibil în timp ce îşi priveşte familia, de a-l vedea vulnerabil în faţa soţiei lui şi în atât de multe ipostaze, toate valabile şi bine dozate.
Sesiunea de Q&A de după proiecţie i-a adus în faţă pe Cristi Puiu, Anca Puiu, Mimi Brănescu şi Dana Dogaru, care au povestit despre proces. Mi-a plăcut sinceritatea - a fost greu, au fost încercări, limite depăşite. Mi-a plăcut că am auzit nişte lucruri care au contribuit la lecţia mea despre cinematografie şi artă în general: trebuie să te coste; dacă nu te costă, nu rezistă; nu se poate face altfel; vorbeşti despre lucrurile care te dor, care te bucură. Prin urmare, toate aceste lucruri se regăsesc pe pânză. Realizezi şi apreciezi munca depusă pentru acest film, simţi şi recunoşti aportul emoţional; vii, vezi şi susţii.
Sieranevada este propunerea României pentru premiile Oscar 2017, la secţiunea Cel mai bun film străin şi va intra în cinematografele din ţară pe data de 9 septembrie 2016.