În timp spaţiul acela minuscul s-a transformat într-unul primitor, cochet, intim, casă pentru din ce în ce mai multe spectacole remarcabile. Apoi, acum aproape jumătate de an, la final de 2015, unteatru s-a mutat într-un spaţiu nou, mai mare, mai prietenos (situat pe Str. Sfinţii Apostoli, la nr. 44, la două-trei minute de Piaţa Naţiunile Unite). După această mutare, un singur lucru nu s-a schinbat: unteatru a rămas un teatru cu suflet şi spectacole solide. Probabil că de câţiva ani e cel mai bun teatru din Bucureşti dacă privim întregul portofoliu de spectacole. La şase ani de la naştere, se poate spune cu adevărat că unteatru a fost mereu UN TEATRU. Iar pentru asta, Andreea şi Andrei Grosu merită mulţumirile noastre, ale celor care ne bucurăm de rezultatele muncii lor de manageri, de gazde atente şi, uneori, de regizori.
Programul Zilelor unteatru, 2016 - micro-festival de teatru, concerte şi prietenie (28 iulie - 4 august 2016), dedicat aniversării a şase ani de viaţă pentru unteatru, se poate citi aici.
**
Andreea & Andrei Grosu: Întâmplător sau nu, împlinirea a şase ani, coincide cu inaugurarea noului sediu unteatru. Cumva e ca şi cum am intra la şcoală. Aici sunt reguli noi, spaţii de joacă mai mari, colegi noi, program mai lung şi mai solicitant. Chiar seamănă cu un nou capitol, în care trebuie să ne maturizăm şi să ne responsabilizăm mai organizat. ;)
Simţim că după şase ani de teatru pe limba noastră, lucrurile încep să meargă şi parcă numărul vorbitorilor de unteatru a crescut considerabil. Am devenit această mică instituţie în care se întâmplă lucruri serioase. Noi, de fapt, jucându-ne.
R.P.: Cum era peisajul teatral acum şase ani? De ce era nevoie de unteatru?
A.&A.G.: Acum şase ani peisajul era acelaşi minus Unteatru şi minus celelalte teatre independente minunate care au apărut odată cu noi sau după. Practic mai sărac. Era mare nevoie de noi. Şi e în continuare. În primul rând cei care aveau nevoie de un teatru adică Unteatru, eram chiar noi, cei care voiam să ne jucăm cu texte, oameni şi decoruri şi să spunem cele mai mişto poveşti. Actorii au mereu nevoie de spaţii în care să crească şi să se arate. Şi sperăm ca şi publicul să aibă nevoie de noi. Aici ei trebuie să voteze.
R.P.: Ce s-a schimbat în peisajul teatral de acum şase ani şi până acum? Mai e nevoie de unteatru?
A.&A.G.: Păi suntem mai mulţi. Şi da, e nevoie mereu. De cât mai multe Unteatru.
R.P.: Dacă ar fi să o luaţi de la început, aţi face-o? Ce greşeli aţi evita cu mintea de acum?
A.&A.G.: Clar am lua-o de la început, cu acelaşi entuziasm şi cu aceeaşi inconştienţă care ne-a făcut viaţa mai frumoasă şi mai palpitantă. Nu ştim ce greşeli am evita, credem că toate greşelile ne-au învăţat câte ceva, iar fără ele am fi ştiut azi mai puţine. Poate n-am mai uita reflectoare în priză peste noapte. Genul ăsta.
R.P.: Dacă aţi putea schimba (prin magie, fără efort) ceva la lumea din jur, ce aţi schimba pentru a vă face viaţa mai uşoară?
A.&A.G.: Asta e cea mai simplă întrebare: am da o lege prin care orice teatru independent care a demonstrat timp de trei ani că face lucruri bune (cronici, premii, public mult, participări în festivaluri, etc.), să primească un ajutor de la stat prin care să-şi poată angaja trupa. Bum. Gata. Viaţă mai uşoară.
R.P.: Cum alegeţi textele, regizorii, scenografii, actorii? Cum se intră şi cum se rămâne în familia unteatru?
A.&A.G.: Am tot spus. Ei ne aleg pe noi. Şi textele la fel. După asta, nişte discuţii, stabilim de ce e nevoie pentru teatru şi pentru actori în momentul respectiv şi facem proiectul. Noi avem o echipă de actori cu care pot lucra regizorii care propun proiecte la noi. Cam ca într-un teatru instituţional. De obicei ne sfătuim cu toată echipa. Cam ca într-o familie.:)
R.P.: Cum se recunoaşte un spectacol unteatru? Ce îl face să fie altfel? Există o amprentă unteatru?
A.&A.G.: Voi să ne spuneţi... Nu e cu minciuni. Poate asta e.
R.P.: Câţi oameni sunt în spatele scenei la unteatru? Există angajaţi permanenţi, există un nucleu cvasi-constant? Există puncte fixe, oameni care nu pot lipsi?
A.&A.G.: Suntem o mână. 2,3 angajaţi şi restul prieteni. Nu poate lipsi nimeni în momentul ăsta. Lucrurile sunt un pic mai mari şi mai alerte şi ne dezechilibrăm repede fără unul dintre ei.
R.P.: Regizaţi, dar rupeţi şi bilete. Puteţi face o listă cu rolurile pe care vi le asumaţi la unteatru?
A.&A.G.: Le-am făcut pe toate. Şi acum le mai facem. Lista e infinită. N-am jucat în spectacole încă, dar totul e posibil. Ne place fiecare lucru care e de făcut în teatru. Am învăţat mult în felul ăsta.
R.P.: În această lume în care există o criză acută de antreprenori cu viziune, cu suflet, cu cap pe umeri, cât curaj trebuie pentru asumarea responsabilităţii pentru (o parte din) viaţa unui număr important de oameni?
A.&A.G.: Curaj din ăla inconştient şi o doză sănătoasă de nebunie.
R.P.: Aţi luat o mulţime de premii. Contează?
A.&A.G.: Da. Nu. Da. Nu. Da. Nu. Da. Nu. Da. Nu. Probabil că mai mult Da. Pentru ceilalţi.
R.P.: Este unteatru un business sustenabil sau trăiţi pe muchie de cuţit, depinzând de următoarea finanţare, de succesul fiecărui spectacol, de participarea la festivaluri etc?
A.&A.G.: Exact. Muchie.
R.P.: Vă mai întrebaţi "De ce fac teatru?" sau există deja un răspuns clar, bine conturat? De ce faceţi teatru?
A.&A.G.: Pentru că nu ştim altceva. Pentru că nu vrem altceva. Pentru că suntem fericiţi.
R.P.: Ce a adus nou în viaţa unteatru-ului mutarea în noul spaţiu? Există nostalgii?
A.&A.G.: Totul e nou. Lumea e nouă. Mereu va exista nostalgia începutului acolo. Acolo ne vom uita mereu cu blândeţe şi multe amintiri excepţionale. Acolo s-a prefăcut tot în caleaşcă.
R.P.: Vă simţiţi parte dintr-o mişcare comună cu alte teatre independente? Există influenţe între diferitele teatre independente? Există competiţie? Dacă da, care e miza competiţiei?
A.&A.G.: Ne simţim ca făcând parte din aceeaşi lume. Facem acelaşi lucru, cu aceeaşi credinţă. Nu ştim nimic de influenţe, dar competiţia credem că există, adică trebuie să existe. Altfel e plictisitor. Miza e aceeaşi pentru toată lumea, miza e să rezistăm, să facem un lucru adevărat, să emoţionăm.