De vorbă cu... (XX) - Raluca Radu, Gala HOP, 2016

Raluca Marina Radu, 25 de ani, din Bucureşti
Studii: Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, secţia Actorie, clasa prof. univ. dr. Miriam Cuibus
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Individual, cu Apemantus (texte din piesa Timon din Atena de William Shakespeare)


Rareş Tileagă: Cine este Raluca?
Raluca Radu: Raluca este o fiinţă vie. Foarte vie. Curioasă şi tonică, curajoasă şi ironică. Note de vârf: dimineaţa, lămâie, scânteie. Note de mijloc: univers, mare, crater. Note de bază: somn, mângâiere, pământ.

R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
R.R.: Am venit la teatru cu orizonturi crude, cu o lipsă de viziune, da. Dar acum îmi e clar că e una dintre cele mai frumoase viziuni.

R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actriţă, în cel mai bun sens.
R.R.: Artaud.

R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actriţă.
R.R.: Pe scurt: eu pe o scară, improvizaţie pentru commedia dell'arte. Arunc un măr spre public, sub incidenţa întelegerii prealabile cu un coleg care să-l prindă. Eroare 000: traiectorie ratată. Noua traiectorie: ochiul profesoarei mele. Timp până la impact:....1....0!

R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
R.R.: Martorii trebuie sa vadă şi să înţeleagă ce s-a întâmplat. E important să le livrez just totul. Întotdeauna măcar just. Mai departe... E o transă.

R.T.: Crezi în aplauze?
R.R.: Hm... Aş da un răspuns prea lung. Da şi nu.

R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
R.R.: Noi ne jucăm cu distanţa asta.

R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
R.R.: Arhitectura. Actorii. Eclerajul.

R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
R.R.: Foamea cea mare. De bani. De oameni. De piedestale.

R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
R.R.: Depinde de ocazie.

R.T.: Ce citeşti?
R.R.: Acum? Mereu? Psihologie, teatru, religie, filosofie, beletristică, critică, memorii. Ce vreau. Ce îmi serveşte.

R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
R.R.: Oamenii, iubirea şi dinamica.

R.T.: De ce lucruri te temi, ca actriţă?
R.R.: De nimic. Mă tem de nimic. Dar noi, actorii, căutam nimicul cu perversitate.

R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi vie.
R.R.: Îmi răspund doar mie.

R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
R.R.: O simplă teamă. Sau o manie în toată regula. Prima categorie mai are scuze.

R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
R.R.: Ce repertoriu pregăteşti?

R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
R.R.: Nu mă pot decide între Aureliu Manea şi Tadeusz Kantor.

R.T.: Cum înţelegi succesul?
R.R.: Bine. Sau rău. Din păcate şi din fericire suntem o generaţie competitivă. Dar de sufletele noastre noi trebuie să avem grijă.

R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
R.R.: În prima zi de şcoală. Am primit iniţierea cu tot sufletul.

R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
R.R.: Un mic hop.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.