august 2016
Gala Tânărului Actor HOP 2016
Raluca Marina Radu, 25 de ani, din Bucureşti
Studii: Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, secţia Actorie, clasa prof. univ. dr. Miriam Cuibus
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Individual, cu Apemantus (texte din piesa Timon din Atena de William Shakespeare)


Rareş Tileagă: Cine este Raluca?
Raluca Radu: Raluca este o fiinţă vie. Foarte vie. Curioasă şi tonică, curajoasă şi ironică. Note de vârf: dimineaţa, lămâie, scânteie. Note de mijloc: univers, mare, crater. Note de bază: somn, mângâiere, pământ.

R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
R.R.: Am venit la teatru cu orizonturi crude, cu o lipsă de viziune, da. Dar acum îmi e clar că e una dintre cele mai frumoase viziuni.

R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actriţă, în cel mai bun sens.
R.R.: Artaud.

R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actriţă.
R.R.: Pe scurt: eu pe o scară, improvizaţie pentru commedia dell'arte. Arunc un măr spre public, sub incidenţa întelegerii prealabile cu un coleg care să-l prindă. Eroare 000: traiectorie ratată. Noua traiectorie: ochiul profesoarei mele. Timp până la impact:....1....0!

R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
R.R.: Martorii trebuie sa vadă şi să înţeleagă ce s-a întâmplat. E important să le livrez just totul. Întotdeauna măcar just. Mai departe... E o transă.

R.T.: Crezi în aplauze?
R.R.: Hm... Aş da un răspuns prea lung. Da şi nu.

R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
R.R.: Noi ne jucăm cu distanţa asta.

R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
R.R.: Arhitectura. Actorii. Eclerajul.

R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
R.R.: Foamea cea mare. De bani. De oameni. De piedestale.

R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
R.R.: Depinde de ocazie.

R.T.: Ce citeşti?
R.R.: Acum? Mereu? Psihologie, teatru, religie, filosofie, beletristică, critică, memorii. Ce vreau. Ce îmi serveşte.

R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
R.R.: Oamenii, iubirea şi dinamica.

R.T.: De ce lucruri te temi, ca actriţă?
R.R.: De nimic. Mă tem de nimic. Dar noi, actorii, căutam nimicul cu perversitate.

R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi vie.
R.R.: Îmi răspund doar mie.

R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
R.R.: O simplă teamă. Sau o manie în toată regula. Prima categorie mai are scuze.

R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
R.R.: Ce repertoriu pregăteşti?

R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
R.R.: Nu mă pot decide între Aureliu Manea şi Tadeusz Kantor.

R.T.: Cum înţelegi succesul?
R.R.: Bine. Sau rău. Din păcate şi din fericire suntem o generaţie competitivă. Dar de sufletele noastre noi trebuie să avem grijă.

R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
R.R.: În prima zi de şcoală. Am primit iniţierea cu tot sufletul.

R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
R.R.: Un mic hop.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus