Studii: Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca, secția Actorie, clasa prof. univ. dr. Miriam Cuibus
Participă la Gala HOP 2016, la secțiunea Individual, cu Apemantus (texte din piesa Timon din Atena de William Shakespeare)
Rareș Tileagă: Cine este Raluca?
Raluca Radu: Raluca este o ființă vie. Foarte vie. Curioasă și tonică, curajoasă și ironică. Note de vârf: dimineața, lămâie, scânteie. Note de mijloc: univers, mare, crater. Note de bază: somn, mângâiere, pământ.
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, și cum îl vezi acum?
R.R.: Am venit la teatru cu orizonturi crude, cu o lipsă de viziune, da. Dar acum îmi e clar că e una dintre cele mai frumoase viziuni.
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actriță, în cel mai bun sens.
R.R.: Artaud.
R.T.: Povestește, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ți s-a întâmplat, ca actriță.
R.R.: Pe scurt: eu pe o scară, improvizație pentru commedia dell'arte. Arunc un măr spre public, sub incidența întelegerii prealabile cu un coleg care să-l prindă. Eroare 000: traiectorie ratată. Noua traiectorie: ochiul profesoarei mele. Timp până la impact:....1....0!
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
R.R.: Martorii trebuie sa vadă și să înțeleagă ce s-a întâmplat. E important să le livrez just totul. Întotdeauna măcar just. Mai departe... E o transă.
R.T.: Crezi în aplauze?
R.R.: Hm... Aș da un răspuns prea lung. Da și nu.
R.T.: Cât de mare este distanța între ceea ce visezi să faci și ceea ce faci acum?
R.R.: Noi ne jucăm cu distanța asta.
R.T.: Ce îți place în teatrul românesc?
R.R.: Arhitectura. Actorii. Eclerajul.
R.T.: Ce te dezamăgește în teatrul românesc?
R.R.: Foamea cea mare. De bani. De oameni. De piedestale.
R.T.: Ce importanță are pentru tine critica?
R.R.: Depinde de ocazie.
R.T.: Ce citești?
R.R.: Acum? Mereu? Psihologie, teatru, religie, filosofie, beletristică, critică, memorii. Ce vreau. Ce îmi servește.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îți ocupă mintea în fiecare zi?
R.R.: Oamenii, iubirea și dinamica.
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actriță?
R.R.: De nimic. Mă tem de nimic. Dar noi, actorii, căutam nimicul cu perversitate.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simți vie.
R.R.: Îmi răspund doar mie.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
R.R.: O simplă teamă. Sau o manie în toată regula. Prima categorie mai are scuze.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
R.R.: Ce repertoriu pregătești?
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
R.R.: Nu mă pot decide între Aureliu Manea și Tadeusz Kantor.
R.T.: Cum înțelegi succesul?
R.R.: Bine. Sau rău. Din păcate și din fericire suntem o generație competitivă. Dar de sufletele noastre noi trebuie să avem grijă.
R.T.: Când ai început să te gândești serios la teatru? Și, mai ales, de ce?
R.R.: În prima zi de școală. Am primit inițierea cu tot sufletul.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
R.R.: Un mic hop.