Prezenta variantă pare a fi pornit de la o replică anume din text, respectiv "Evreii sunt tot timpul în pericol", ipoteză care se susţine prin felul în care textul clasic a fost adaptat în cazul de faţă. Amestecul violent de corporalitate şi spiritualitate, de scene de un erotism dur şi de cântece evreieşti şi pilde luate de prin scrierile sfinte, toate aşezate într-un spaţiu care aminteşte de o sală de sport sau de o sală de repetiţii - dar care poate funcţiona foarte bine şi ca sală a unui cămin cultural dintr-un loc uitat de lume - pare la un moment dat să ia forma unei testări a limitelor de anduranţă a publicului, dat fiind faptul că spectatorii sunt încontinuu agresaţi cu bună ştiinţă - ba de un nivel aproape insuportabil al muzicii (fie ea muzică de relaxare suburbană sau petrecere de nuntă - iar asta poate nici nu ar trebui să ne deranjeze atât de tare, mai ales dacă ne gândim câţi decibeli se adună laolaltă şi la nunţile româneşti), ba de sound-design-ul extrem de agresiv - în răstimpuri până la limita suportabilităţii, ba de reacţiile augmentate cu bună ştiinţă ale actorilor. Agresivitatea se propagă, de asemenea, atât la nivel de imagine în spaţiul de joc, cât şi la nivel corporal, actorii împingând limitele fizice ale propriilor trupuri câteodată (aparent) până la extreme. Toate acestea, organizate sintactic sub forma unor fraze foarte complexe în care imaginea, textul şi mişcarea par să se respingă şi, în acelaşi timp, să se şi completeze, în mod paradoxal, dau fluiditate întregului demers. Însă această fluiditate devine clară abia post-factum, după consumarea reprezentaţiei (consumare ar fi cuvântul potrivit, dată fiind energia angajată în toată această construcţie, care, până la urmă, se ţine foarte bine în picioare).
Felul în care Maja Kleczewska abordează problematica evreiască, prin prisma poveştii spiritului unui tânăr mort din dragoste, care intră în trupul iubitei obligate de tată să se mărite cu altcineva (un abuz, aşadar, care are la bază câştigul material), împletită cu poveşti din ghetourile evreieşti şi cu alte poveşti despre holocaust (alte abuzuri, care au la bază minţile rătăcite ale istoriei), alături de ritualuri evreieşti vechi de când lumea, într-un text de spectacol care împleteşte, la rândul său, limba polonă cu idiş, conturează profilul unei comunităţi care pare lovită şi zdruncinată din toate părţile, inclusiv din interiorul său. Indiferent ce soluţii par a se găsi pe moment la problemele grave, ele sunt fatalmente anihilate de un alt rău, parcă şi mai mare, care pune stăpânire pe comunitate. Oamenii se transformă în simple carcase, în şi din care spiritele (malefice) intră şi ies după bunul plac (după cum şi actorii înşişi funcţionează ca nişte carcase care se reîncarcă periodic). Şi tocmai aici intervine fluenţa unui spectacol fracturat, care se desface în bucăţi şi se recompune brutal şi dintr-o dată, de mai multe ori, hrănindu-se şi din ironia la care nu face deloc economie.
Deloc uşor de urmărit (mai ales din cauza disconfortului fizic pe care îl presupune), aflat la limită ca lungime şi recompunând profilul unei comunităţi din poveştile pe care le spun cărţile sfinte, fantasticul şi istoria, în răstimpuri poetic şi cu o distribuţie foarte bine închegată din care se desprinde în mod special Magdalena Kolesnik, Dybbuk-ul Majei Klecsewska intrigă şi fascinează în acelaşi timp.
Dybbuk
după S. Ansky
Versiunea scenică: Maja Kleczewska, Lukas Chotkowski
Regia: Maja Kleczewska
Decor, light design, video: Wojciech Pus / Costume: Konrad Parol / Dramaturgie: Lukas Chotkowski / Muzica: Stefan Weglowski
Cu: Marcin Blaszak, Piotr Chomik, Waldemar Gawlik, Genady Iskhakov, Magdalena Kolesnik, Joanna Przybylowska, Henryk Rajfer, Rafal Rutowicz, Wanda Siemaszko, Piotr Sierecki, Piotr Strazowski, Barbara Szeliga, Dawid Szurmiej, Golda Tencer, Ewa Tucholska, Jerzy Walczak, Marek Weglarski
Fotografii de Ovidiu Zimcea
Spectacol prezentat în cadrul Eurothalia 2016, Timişoara
Descarcă programul Eurothalia, 2016 aici..