Jocul de-a sălbăticia - Hunt for Wilderpeople la Comedy Cluj, 2016

Drăgălaşul cameleon - mascota Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj - îşi schimbă culoarea de la un an la altul. În acest octombrie 2016, la a opta ediţie, animăluţul a luat culoarea roşie a semaforului. Nu de emoţie, fireşte, nici ca semn că imaginaţia creatorilor e în pericol, ci pentru a opri şi stoca în mentalul spectatorului fluxul de imagini derulate de mulţimea filmelor exotice proiectate pe ecranele festivalului. Filme din Australia, Brazilia, Chile, Columbia, Filipine, Paraguai... Un evantai cultural-geografic policrom, larg deschis, greu de parcurs în integralitatea lui.

Prima injectare cu exotism brut a venit din Noua Zeelandă. Spun brut întrucât pare superficial prelucrat. Un copil grăsuliu şi un adult ursuz hălăduiesc prin pădurile şi munţii din îndepărtatul arhipelag, fugind de lume şi de legile ei. Filmul regizorului Taika Waititi, Hunt for the Wilderpeople, este o comedioară nu lipsită de suspans şi gaguri iscusite, condusă cu abilitate pe linia subiectului prin hăţişul de umbre ce ameninţă la tot pasul libertatea celor doi fugari. E mai mult un joc de-a sălbăticia ce nu dă impresia unei ecranizări, în ciuda împărţirii acţiunii în 10 capitole şi-un epilog atins de gratuitate.

Copilul abandonat, Ricky Baker, este predat de organizaţia Protecţia Copilului unui cuplu în vârstă: Bella şi "unchiul" Hec. Cei doi trăiesc într-o casă izolată, pitită între munţi. Copilul e dorit de Bella, de Hec nu, dar Bella moare subit. Grăsuţul Ricky, cu gustul aventurii în sânge, fuge în pădure ca să nu ajungă la şcoala de corecţie. Dar şi Hec, fost puşcăriaş, îl urmează şi treptat simte nevoia să-l protejeze. Astfel se realizează apropierea dintre ei. Aventurile lor, întinse pe luni de zile, sunt punctate cu elemente-surpriză, exagerate după legile comediei neofensatoare. În această escapadă presărată cu gogomănii inocente apare omul-tufiş, alt autoexilat din civilizaţie, un bătrânel simpatic şi nebun care le pune la dispoziţie fugarilor o maşină rablagită numită ironic Fioroasa. Urmăriţi şi vânaţi de echipa de la Protecţia Copilului, de poliţie şi vânători, cei doi sunt prinşi, iar "unchiul" Hec pedepsit. Dorul de ducă însă nu i-a părăsit şi cei doi se vor afunda din nou în peisajul exotic, bogat în frumuseţi şi atracţii nemaivăzute. De unde conturarea unui mit al trăirii în pură şi dură sălbăticie. O sălbăticie idilic şi caricatural pieptănată în viziunea realizatorilor filmului.


De reţinut două nume: regizorul neozeelandez Taika Waititi şi Sam Neill, interpretul lui Hec. Dacă informaţia ar fi fost mai generoasă, aş fi menţionat şi numele celui ce îl întruchipează pe nebunul sihastru, jumătate om, jumătate tufiş.