Competiţie 1 - O Roubo da Taça / Jules şi Dolores la Comedy, Cluj 2016

Primul film din Competiţia de la Comedy, Cluj, 2016, este O Roubo da Taça / Jules şi Dolores, o producţie braziliană în regia lui Caito Ortiz. La cald, filmul m-a lăsat cu o impresie bună, este un comedy-crime uşor de urmărit, inspirat din fapte reale (some of this actually happened stă scris în primul cadru al filmului) şi care discută în mod rafinat corupţia braziliană a anului 1983. Într-o vreme în care tehnologia nu era avansată în spaţiul sudamerican, doi amici decid să fure cupa Jules Rimet, pe care naţionala carioca o câştigase pe drept după trei victorii la Campionatul Mondial de Fotbal. Singurul motiv pentru care hoţii vor cupa sunt banii; fără un plan foarte bine pus la punct, ei nu anticipează faptul că nu vor găsi vreun concetăţean în stare şi totodată dornic să topească trofeul.

Un personaj care pare a fi ieşit din genul noir, femeia fatală (femme fatale) este Dolores. Ea ştie cum să obţină ce vrea, de la o reducere de preţ la aprozar la un preţ de două ori mai mare pentru cupa furată. O situaţie amuzantă a filmului este cea în care ea iubitul ei Peralta, văd la televizor ştirea despre furtul cupei. Aşezată pe masa din spatele lor, îşi dau seama ce au în casă. Dolores joacă surpriza, dar în esenţă nu pare surprinsă de faptele lui Peralta. Dolores rămâne totuşi un personaj-accesoriu şi, deşi apare în titlu, e cel mai slab dezvoltat dintre protagonişti. Doar titlul internaţional o menţionează. Titlul brazilian s-ar traduce prin Furtul cupei, prin care scenariştii oferă un indiciu, vizavi de întorsătura luată de poveste, de care puteau la fel de bine să se lipsească.


În O Roubo da Taça / Jules şi Dolores, prima jumătate se petrece în nocturnă. Acest fapt indică nu atât momentul furtului în sine (care are loc noaptea) cât o anumită nevoie a regizorului de a exprima imoralitatea personajelor: au un caracter infect, trăiesc într-un spaţiu pe măsură. Peralta este dependent de jocurile de noroc, un personaj vicios, fură pentru a-şi plăti datoriile către un aşa-zis Părinte, de fapt un mafiot care-şi petrece existenţa într-un casino. Deşi corupţia era generalizată în anii aceia, simţul civic nu prea exista, poliţia se baza pe cetăţeni pentru a-i ajută să descopere hoţii. Acest peisaj al sistemului brazilian este prezentat în mod transparent, a precizat producătorul la sesiunea de Q&A. Ce se întâmpla atunci acolo nu este deloc străin nici momentului prezent.

Filmul are o dinamică bună, e închegat narativ, uşor de urmărit. Vine la pachet şi cu umor. Pe de altă parte, e previzibil, nu are greutate - nu devine memorabil, ci rămâne la stadiul de comedie pentru mase (a primit chiar Premiul Publicului la Festivalul de Film SXSW din SUA) şi are un efect de moment.