Dus cu pluta pe valurile comediei - La vache / Dus cu vaca la Comedy, Cluj, 2016

Orice motiv e bun pentru a stoarce din el o comedie trăsnită. Dacă mai e şi din spaţiul francez, doldora de modele de acest fel, făcătura e gata. Cu impresia asta am ieşit de la filmul regizorului Mohamed Hamidi La vache, în româneşte Dus cu vaca. Inspirată translaţie! Titlul românesc sună mai bine decât cel francez, prea tern. Numai că Mohamed Hamidi nu e tocmai francez, după cum nici vaca la care se referă titlul nu e crescută în Franţa. Dar cea mai mare parte a acţiunii se petrece pe teritoriul francez, adică din Marseille până la Paris. Restul are loc într-un sătuc din Algeria. Care e legătura dintre cele două locuri? Mediterana, plus o idee trăsnită, după cum spuneam. O idee calchiată după filmul lui Henri Verneuil din 1959 La Vache et le Prisonnier / Vaca şi prizonierul. Fernandel, celebrul comic francez de altădată, era prizonier la nemţi în al doilea război mondial şi evada folosindu-se de o vacă (tot o idee trăsnită!) străbătând à pied Germania anului 1942. În comedia lui Mohamed Hamidi, dus cu vaca e Fatah, un ţăran algerian cu iubita sa vacă, pe nume Jacqueline. El străbate Franţa pe traseul amintit deja pentru a participa la Salonul Agricultorilor de la Paris, visul de o viaţă al lui Fatah. Altă vacă, alt "prizonier" în lagărul magiei mediatice actuale! Drumul lui Fatah şi al vacii sale e intens urmărit pe TV şi pe alte mijloace de comunicare.


Personajul Fatah interpretat de Fatsah Bouyahmed e ilariant. Când primeşte invitaţia de a participa cu Jacqueline la Salonul Agricultorilor de la Paris, uită de îndatoririle familiale, lasă totul în urmă pentru a-şi îndeplini visul. Traversează Mediterana, continuându-şi drumul pe jos şi atrăgând astfel atenţia reporterilor TV care-l asaltează cu interviuri. Devine vedetă cum nici nu spera. Drumul e presărat cu incidente intens exploatate comic, din care inimosul Fatah iese întotdeauna biruitor. Devenit erou mediatic înainte de a ajunge în concurs, publicul e de-a dreptul isterizat la apariţia lui cu Jacqueline şi câştigă premiul de popularitate. Pirpiriu şi mereu agitat, cu ochelari şi chelie, Fatsah Bouyahmed face figură de comic popular, împrumutând parcă ceva din tandreţea lui Bourvil şi gestica lui Louis de Funès.

Regizorul nu se fereşte de clişee. Dimpotrivă, le foloseşte oarecum persiflând, sporind conotaţiile acestui gen de road movie cu sumedenii de efecte căutate. Pentru ca acţiunea să nu lâncezească în linearitatea ei, scenariul apelează la un tertip des uzitat: introducerea unui nou personaj. Apare alături de cutezătorul Fatah cumnatul său Hassan, interpretat de Jamel Debbouze. Alte inserturi dinamizează acţiunea şi extinde implicarea francezilor în susţinerea lui Fatah. Găzduit la un moment dat de un "conte falit", Philippe, interpretat sobru şi delicat de Lambert Wilson, un tip subţire, interiorizat, rafinat, Fatah urmăreşte amuzat, pe ecranul monitorului, secvenţe cu Fernandel şi vaca lui din Vaca şi prizonierul. Ideile de scenariu nu se resping, nu concurează. Ele merg împreună într-un fel de paralelism inocent. Până la urmă se pare că nu numai cărţile se fac din cărţi, ci şi filmele din filme.