Anotimpurile stărilor omeneşti la Teatrul Naţional Târgu Mureş

Vivaldi e cunoscut de toată lumea, chiar şi de cei care nu ştiu că ascultă Vivaldi sau Anotimpurile. E destul să chemi un taxi sau să ajungi într-un aeroport sau supermarket şi se aude fie Mica serenadă de Mozart, fie  Anotimpurile lui Vivaldi. (coregraful Gigi Căciuleanu)

 
Anotimpurile lui Gigi Căciuleanu caută omul, descriu coagularea şi disoluţia relaţiilor umane citite în anotimpurile stărilor omeneşti. Vivaldi şi Anotimpurile îl readuc pe coregraful-regizor Gigi Căciuleanu, la Teatrul Naţional Târgu Mureş, cu acest nou spectacol a cărui dramaturgie îmbină dansul cu sugestii vizuale şi teatrale extrase din patrimoniul cultural universal:
 
Atunci când faci apel la simboluri foarte puternice este şi uşor şi foarte greu. Este uşor pentru că, imediat, în subconştientul spectatorului, faci apel la imagini pe care le-a mai trăit, dar, în acelaşi timp, trebuie să îl faci să iasă din aceste clişee; aşa e imaginea ultimei cine, care are, bineînţeles, referinţa creştină, dar eu am vrut să sugerez o cină laică, în care se produc nişte ruperi de relaţii. Momentele statice în care oamenii stau la masă, ajung ca relaţiile lor să se strice pentru că asta e toamna: ai mâncat tot ce s-a copt şi s-a cules, şi înspre noiembrie, ca acum, începe un moment de desfacere a relaţiilor. Homo hominem lupus... Eu m-am jucat cu această nemilă dintre oameni, ca să o aduc înspre nemila faţă de tine însuţi.  (coregraful Gigi Căciuleanu)

 
Sonetul boric nr. 7 de Beney Zsuzsa recitat de actriţa Monica Ristea sugerează concluzia acestui eseu coregrafic despre nestatornicia sentimentelor şi relaţiilor umane.
 
Spectacolul nostru vorbeşte despre anotimpurile vieţii, de la primii fiori până la iubirea care se diluează şi se pierde, de la anotimpurile profesiei noastre la anotimpurile lumii, pentru că referinţele culturale sunt bogate; de la păcatul originar la cina cea de taină şi de la Wilhelm Tell la Livada de vişini. Cred că absolut tot ce se găseşte în spectacolul ăsta sunt, de fapt, anotimpurile lui Gigi Căciuleanu. (actriţa Monica Ristea)


Sala de bal, cu care se deschide spectacolul, e azi sala de fitness. Aici, corpurile actorilor păstrează memoria dansurilor de societate, transformate în timp în ringul unde se antrenează luptele relaţiilor interumane. Astfel, în spectacol, nici anotimpurile nu mai contorizează procesele transformărilor naturii:
Să spui că iarna nu e doar o iarnă meteorologică , nu este numai iarna vieţii, ci este şi o iarnă de moment. La fel ca primăvara, caut acea forţă de moment a ghiocelului care pătrunde prin zăpadă. Şi Carmina şi aceste Anotimpuri, câteva ale lui Vivaldi, câteva ale mele şi câteva ale actorilor, exprimă ideea că trăim atâtea anotimpuri câte clipe avem. (coregraful Gigi Căciuleanu)
 
După precedentul succes de la Teatrul Naţional Târgu Mureş, Compania Liviu Rebreanu, cu Carmina Burana, acum Vivaldi şi Anotimpurile confirmă ideea că actorii inspiră coregraful: 
Aceşti oameni nu intră în nicio categorie, mă inspiră foarte mult, îi iubesc, se joacă foarte uşor, au intenţia mişcării foarte clară; în momentul când le dau o mişcare, nu o fac în abstract, ci o concretizează imediat; e ceea ce fac actorii de obicei. (coregraful Gigi Căciuleanu)

 
Distribuţia: Bordás Attila, Cristina Iuşan,Csaba Ciugulitu, Mihai Crăciun, Costin Gavază, Anca Loghin, Rareş Budileanu, Raisa Ane, Luchian Pantea, Georgiana Gherghu, Claudiu Banciu, Mihaela Mihai, Delia Martin, Cristina Holtzli, Alexandru-Andrei Chiran, Tiberius Vasiniuc, Sergiu Marocico, Bianca Fărcaş, Cristian Iorga, Laura Mihalache, Erika Domokos, Gabriela Bacali, Denisa Badea, Claudiu Ştian, Robert Oprea, Ştefan Mura.
Realizare decor, design costume şi concept afiş: Măriuca Ignat
Text: Sonet Baroc n:7 de Beney Zsuzsa, traducerea Paul Drumaru
Light design: Daniel Klinger
Asistent coregrafie: Cristina Iuşan
Asistent regie: Laurenţiu Blaga.