Aida Garifullina - soprana din filmul Florence Foster Jenkins
În 2013, a câştigat Concursul Operalia organizat de Placido Domingo, a fost invitată de Valery Gergiev să cânte la Mariinsky şi a devenit membră a ansamblului Operei de Stat din Viena; în anii care au urmat a cântat pe scene prestigioase, însă consacrarea la nivel mondial i-a adus-o un film, Florence Foster Jenkins, lansat în 2016, cu Meryl Streep şi Hugh Grant în rolurile principale (Meryl Streep a fost nominalizată la Oscar pentru rolul ei din acest film). Pe parcursul peliculei, îi vedem pe Florence Foster Jenkins şi pe soţul ei la un concert de la Carnegie Hall din New York, susţinut de o celebră soprană de la începutul secolului XX, Lily Pons, care cântă Aria clopoţeilor din opera Lakmé de Léo Delibes. În rolul lui Lily Pons: Aida Garifullina, tot o soprană de coloratură, cum era şi Lily Pons, şi care are toate datele pentru a dobândi faima de care s-a bucurat Lily Pons în primele decenii ale secolului XX.
Această apariţie în filmul Florence Foster Jenkins este, evident, un moment foarte important în cariera internaţională a Aidei Garifullina, oferindu-i o platformă de promovare la nivel global pe care puţini cântăreţi o pot avea prin media clasică. Un prim rezultat: un contract de colaborare cu una dintre cele mai prestigioase case de discuri, Decca, şi un prim disc apărut în 3 februarie 2017 care-i poartă numele, înregistrat alături de Orchestra Radiodifuziunii din Viena, dirijor Cornelius Meister (ansamblu şi dirijor pe care i-am putut asculta şi la Bucureşti, cel mai recent în 2016, la Festivalul RADIRO al Orchestrelor Radio).
Evident, pe acest disc regăsim Aria clopoţeilor din opera Lakmé de Léo Delibes, alături de Aria Julietei din opera Romeo şi Julieta de Charles Gounod şi arii şi cântece din literatura rusă. În 2013, când a câştigat concursul Operalia, ea a interpretat o arie de Nikolai Rimski Korsakov: o regăsim şi pe acest disc, alături de alte arii de Rimski Korsakov din operele Sadko, Fata de zăpadă, Cocoşul de aur. Mai puţin cunoscute publicului larg sunt şi ariile şi romanţele semnate de Piotr Ilici Ceaikovski şi Serghei Rahmaninov de pe acest disc, cu o excepţie: cea a Vocalizei op.34 nr.14 de Rahmaninov, care, personal, mi se pare unul dintre cele mai bine realizate şi impresionante momente de pe acest disc. Nu lipsesc nici cântece din folclorul tătar: Aida Garifullina este născută în Republica Tatarstan a fostei Uniuni Sovietice şi chipul ei păstrează trăsăturile tătare ale strămoşilor săi.
Timbrul de soprană de coloratură este unul rar şi preţios, cel mai subţire dintre timbrurile feminine de operă, cu abilităţile speciale pentru agilitate, virtuozitate. Aida Garifullina nu este doar deţinătoarea unui timbru vocal deosebit, ci are şi tehnica necesară pentru a susţine o asemenea voce, muzicalitate, strălucire, carismă. Este şi o femeie frumoasă, lucru de asemenea important în lumea teatrului liric. Aşa că porţile ei spre o mare carieră internaţională sunt acum larg deschise şi merită să o urmărim în continuare, aşa cum merită să ascultăm discul ei de debut, prilej pentru a descoperi un repertoriu mai rar înregistrat, foarte bine cântat de o voce spectaculoasă.
Discul Aidei Garifullina a fost difuzat de Radio România Muzical în 20 februarie 2017 şi poate fi ascultat oricând pe site-ul proiectului "Discul de muzică clasică al anului 2017" aici.
Soprana Julia Lezhneva şi descoperirile ei muzicale
În 14 aprilie 2017, casa Decca a lansat noul CD al sopranei ruse Julia Lezhneva, o veritabilă senzaţie a ultimilor ani în lumea vocilor de operă. Are 27 ani şi acesta este al cincilea ei disc pentru casa Decca - pe primul l-a lansat în 2013, la 23 ani, ceea ce poate fi un adevărat record pentru un cântăreţ - de obicei, la această vârstă, alţii abia îşi finalizează studiile.
Însă Julia Lezhneva este cu adevărat un caz special, o altă voce deosebită, care a atras atenţia de foarte devreme: cântă în concursuri şi festivaluri vocale de la 12 ani; din 2006, a câştigat premii internaţionale (avea 17 ani), iar în 2010 a fost prezentată de celebra Kiri Te Kanawa la gala Classical Brit Awards de la Londra drept protejata ei (avea 20 ani atunci). Printre profesorii care au îndrumat-o de-a lungul timpului se numără şi românca Ileana Cotrubaş. În ultimii ani, a cântat pe cele mai importante scene internaţionale şi a înregistrat aceste 5 discuri, având drept numitor comun muzica barocă şi clasică, repertoriu care se potriveşte cel mai bine vocii şi tehnicii pe care o deţine. Pe precedentele ei discuri regăsim operele Alessandro de Handel (din distribuţia căreia a făcut parte şi în 2013, la festivalul Enescu) şi Siroe, Re di Persia de Johann Adolf Hasse; albumul ei solo de debut, Alleluia, propune 4 motete de compozitori preclasici şi de Mozart, al doilea, arii şi motete de Händel. În 2017, noul album al Juliei Lezhneva conţine arii din creaţia unui compozitor aproape necunoscut astăzi, Carl Heinrich Graun, care în epoca sa (a trăit între anii 1704-1759, contemporan deci cu Bach şi Händel), a fost unul dintre cei mai apreciaţi compozitori germani de operă italiană.
Pe discul înregistrat alături de ansamblul Concerto Köln, unul dintre cele mai bune ansambluri de muzică veche din Germania, folosind instrumente de epocă, avându-l dirijor pe tânărul Mihail Antonenko, Julia Lezhneva a inclus 11 arii de Carl Heinrich Graun, toate, înregistrate în premieră mondială. Ea însăşi a descoperit partiturile la Biblioteca din Berlin şi consideră că muzica este foarte comod scrisă pentru voce.
Acest disc oferă nu doar posibilitatea de a asculta o muzică ce nu a mai răsunat de mai bine de 300 ani, ci de a asculta o voce deosebită de frumoasă, cu un timbru pur, "o voce de înger", cum a fost descrisă. O voce plină de agilitatea şi supleţea cerute de tehnica de cânt specifică muzicii baroce, cu un timbru consistent şi totuşi, atât de pur: o combinaţie rar întâlnită, valorizată de muzicalitatea deosebită şi entuziasmul tineresc al Juliei Lezhneva.
Este imposibil să nu remarci asemănările dintre Cecilia Bartoli şi Julia Lezhneva: voci ieşite din comun, repertorii deosebite, pasiune pentru cercetare şi descoperire a unor noi partituri. Rămâne ca timpul să decidă dacă Julia Lezhneva este continuatoarea drumului deschis de Bartoli...
Noul disc al sopranei Julia Lezhneva a fost difuzat la Radio România Muzical pe 24 aprilie şi poate fi reascultat oricând pe site-ul proiectului "Discul de muzică clasică al anului 2017" aici.