Ferpect

Pentru unii cel mai interesant cineast iberic este Pedro Almodovar, pentru alţii Alex de la Iglesia. Pentru ceilalţi există Julio Iglesias. Otros cohones sau sans de. Iglesia face filme mai funny, mai puţin melo şi mai mult hetero decât Almodovar, deşi este aproape de un cinema trash (John Waters, Russ Meyer, Jess Franco, Troma?), trage cu coada ochiului la Alfred Hitchcock şi Brian De Palma, Luis Bunuel şi Salvador Dali, asta în timp ce împroşcă gore şi dirt.

Iglesia (nume care înseamnă biserică, culmea paradoxului sau nu), e aproape inclasabil. Violent, hiper-kinetic, sexual, vulgar, zgomotos, alert, extrem de loco, ca şi cum ai scrâşni în dinţi cocaină. Al optulea film al lui de la Iglesia este primul lui film care rulează pe ecranele româneşti (la festivaluri s-au putut vedea 800 Balas, sau El Dia de la Bestia, la pay tv, 800 balas şi La Comunidad, şi pe vremuri, adică prin 1996, la Antena Unu, Accion Mutante, primul său lung metraj... mutant, film care a şocat şi turned off pe mulţi. A mai făcut Perdita Durango şi Muertos de risa şi acum, Crimen ferpecto, un succes absolut, din Spania, în Franţa, chiar şi în America. Titlul parodiază Dial M for Murder, filmul lui Hitchcock din 1954, intitulat în Spania Crimen Perfecto / O crimă perfectă.

Dar cum e crima ferpectă? Este o satiră care se întâmplă într-un mall care perpetuează Dawn of the dead, o cinică parodie a visului spaniol, adaptare după varianta americană cu siesta, tapas, sex after hours, şi incorectitudine politică, care politică?

Rafael (Guillermo Toledo), un gigolo arivist, responsabil de etaj, îşi omoară accidental nemesisul, pe Don Antonio (Luis Varela) şi dă de o belea mult mai groasă. Anume, există un martor, o ciumă de femeie, urâţenia pământului (să nu spunem a iadului), pe nume Lourdes (Monica Cervera), al cărei preţ al tăcerii, este chiar el. Pentru că ea îl vrea. Şi dacă el nu se consemnează... Personajele şi situaţiile sunt groteşti, dar pentru universul lui de la Iglesia cel mai aproape de realitate, la fel ca în La Comunidad. Muzica lui Roque Banos, este o combinaţie de Bernard Herrmann cu John Ottman (la Suspecţi de serviciu). Numele magazinului, YeYo, este un nume de cod pentru cocaină. Personajul lui Don Antonio aminteşte de la jumătate de prietenul lui David, Griffin Dunne în American Werewolf in London.

Filmul e o comedie demenţială, mai aproape de Santiago Segura, actorul, prietenul lui senor Alex şi eroul naţional spaniol, Torrente, un personaj vulgar pe lângă care Iglesia este model de comportament social model. Duceţi-vă la Crima ferpectă să vedeţi un Iglesia, pe lângă El Greco, Goya, Picasso sau corrida, cerveza şi chorizo, spaniolii mai au şi Iglesia. În lumea lui ferpectă, totul e, cum altfel decât ferpect.