Filmul a fost prezentat în premieră în România în luna iunie 2017 în cadrul TIFF şi a intrat de curând pe marile ecrane. Testről és lélekről / Despre trup şi suflet s-a bucurat de un succes de casă considerabil, iar Târgu-Mureş se clasează pe locul trei al oraşelor din România ca număr de spectatori înregistraţi, după Bucureşti şi Cluj-Napoca.
Filmul prezintă povestea a doi angajaţi ai unui abator a căror destine se suprapun aparent din întâmplare. Endre (Géza Morcsányi), directorul financiar, se apropie de vârsta a treia, are un braţ paralizat, e introvertit, iar o serie de experienţe amoroase nefericite i-au năruit încrederea în sine şi l-au împins spre recluziune sentimentală. Mária (Alexandra Borbély), proaspăt transferată pe post de controlor al calităţii, are cam jumătate din vârsta lui Endre, o memorie prodigioasă, o fixaţie pentru ordine şi precizie şi capacităţi de socializare aproape nule. Aceasta frecventează din copilărie un terapeut şi încearcă să întâmpine cu succes provocările maturizării, însă nu reuşeşte să se cupleze la nivel emoţional cu semenii şi pare a avea o tulburare din spectrul autist. Cei doi vor participa la o examinare psihologică la locul de muncă în urma căreia vor descoperi cu stupoare că ambii visează în fiecare noapte că sunt un cerb, respectiv o căprioară care se întâlnesc într-o pădure înzăpezită şi trăiesc o idilică şi inocentă poveste de dragoste.
Regizoarea-scenaristă a transferat în mod inspirat aspiraţiile a doi oameni consumaţi de frici şi blocaje în plan oniric şi a lăsat povestea să se dezvolte între cei doi poli opuşi. Imaginile unei zile obişnuite de lucru din abator sunt de natură să revolte orice vegetarian sau iubitor de animale. În opoziţie cu universul dominat de meschinării şi patimi specific umane de la locul de muncă, timpul liber avansează treptat către o singurătate sufocantă şi spre anticiparea următorului episod al odiseei nocturne a celor două cornute amorezate. Cadrele sunt filmate cu atenţie, uneori cu o aplecare calofilă, însă cu dozaje bine calculate. Camera de filmat forează adânc în fizionomiile personajelor prin cadre şi gros-planuri foarte amănunţite, explorând cu precădere chipul Máriei care comunică, alături de limbajul corporal, mai mult decât o mie de cuvinte nerostite. Paralela cu lumea zoomorfă m-a dus cu gândul, fugar, la The Lobster în regia lui Yorgos Lanthimos, un film diferit din multe puncte de vedere, dar asemănător prin originalitatea abordării şi dimensiunea aproape metafizică pe care o atinge.
De îndată ce Endre şi Mária descoperă că sunt atraşi unul de celălalt vor depune eforturi de a-şi corecta propriile deficienţe şi a se apropia. Procesul implică durere şi curaj, dar nu e lipsit de umor şi de mici revelaţii întâmpinate cu zâmbete. Deşi ideea predestinării este asimilată pregnant, aspectul uman al acţiunii oferă filmului carnalitate în egală măsură cu substanţă spirituală. Protagoniştii devin suverani pe propriile vieţi şi, dacă în plan oniric coabitează armonios, în plan real sunt nevoiţi să îşi decidă viitorul la fiecare pas.
Filmul beneficiază de interpretarea magistrală a actorilor principali care, în pofida unor diferenţe semnificative de aspect şi constituţie interioară, creează personaje complementare, de o mare forţă expresivă. Testről és lélekről / Despre trup şi suflet este un film de artă prin excelenţă, dar aşa cum ar trebui să fie arta, în genere: accesibilă şi profundă, mijlocită prin idei inteligente şi emoţii, şi mai puţin prin excese şi ermetisme de orice fel.