Între 9 şi 15 octombrie 2017, mă mut la Alba Iulia. A început festivalul Poveşti, aflat la a douăsprezecea ediţie. E un festival despre care am auzit atâtea şi de care, într-un final, iată, reuşesc să mă bucur. M-am mutat, aşadar, aici, împreună cu familia mare (teatrul) şi cu familia mică (părinţii mei, Alina Nelega şi Gavril Cadariu, care au spectacole în festival, spectacole pe care n-am cum să nu le recomand din start, dar despre care nu voi scrie.)
Ajung după amiaza, târziu, prea târziu, din păcate, pentru a participa la vernisajul expoziţiei dedicate actorului Marcel Iureş. Este vorba despre treizeci de fotografii document, reunite sub titlul Atitudini într-o expoziţie produsă de Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 2016. Expoziţia poate fi vizitată la Galeriile de Artă ale Municipiului Alba Iulia, aflu, din publicaţia festivalului, şi-mi propun să merg zilele următoare.
Reuşesc, însă, din fericire, să asist, în foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor, la vernisajul expoziţiei de costume Commedia dell'Arte. Costumele sunt reprezentative pentru unul dintre personajele popularului gen de improvizaţie: Colombina. Expoziţia, a cărei coordonatoare este prof. univ. dr. Ştefania Cenean (UNATC), oferă privirii creaţii colorate, dintre care unele sunt cusute de mână de către studentele la scenografie care le-au conceput. Un lucru e sigur: exponatele înveselesc foaierul clădirii unde va avea loc primul spectacol pentru "oameni mari" din această seară.
Înainte de vernisaj, surprind cu micul meu Nikon mirrorless o imagine a omului-în-decor pe care acum, după ce prima seară de festival s-a epuizat, o consider reprezentativă pentru atmosfera evenimentului teatral care face oamenii din Alba Iulia să "învie", să mişte, să se implice în viaţa culturală a oraşului: doamna Ioana Bogăţan, directoarea festivalului, lângă unul dintre cele mai reuşite costume din această expoziţie.
Festivalul Poveşti se află la cea de-a douăsprezecea ediţie. Să fie oare o coincidenţă faptul că primul spectacol de seară este A douăsprezecea noapte, de William Shakespeare, în regia lui Victor Ioan Frunză? Este vorba despre o producţie a Teatrului Metropolis din Bucureşti, care a avut premiera în 2015 şi a fost jucată în cadrul unor festivaluri prestigioase (FNT, FITS).
Nu reiau aici povestea cunoscutei piese shakespeariene, ci mă voi rezuma la câteva consideraţii asupra spectacolului. În mod evident, e o producţie pentru publicul larg, după cum remarca şi Monica Andronescu la scurt timp după premieră, într-o cronică publicată în revista Yorick.
Înscriindu-se în trend-ul bazat pe tratarea clasicilor în manieră contemporană, montarea de faţă a textului shakespearian doreşte, totuşi, mai mult: să ne plaseze într-o Ilirie ieşită din timp. Dar spectacolul devine, uneori, anacronic. Pentru mine a fost o experienţă cu ups and downs, dar nu contest faptul că această montare a piesei A douăsprezecea noapte poate deschide apetitul pentru teatru unei palete largi de spectatori. În ceea ce mă priveşte, sunt câteva lucruri care mi-au displăcut: vulgaritatea, notele îngroşate excesiv ale anumitor rezolvări scenice, elemente de decor. De apreciat, însă: costumele, actorii (Nicoleta Hâncu în rolul Violei, Andrei Huţuleac [Feste], George Costin [Malvolio]), şi momentele comice inteligent tratate regizoral şi excelent susţinute de actori (farsa jucată lui Malvolio, de exemplu.)
Deşi în această seară spectacolul a pornit greu, deşi a durat o vreme până actorii s-au "încălzit", reprezentaţia de la Alba Iulia a avut, cu siguranţă, mult succes la public, şi cred că această perspectivă, a teatrului ca entertainment, era necesară pentru prima seară de festival.
După spectacol, studiez programul şi publicaţia festivalului. Se anunţă zile bogate, cu spectacole pentru copii şi pentru adulţi, cu discuţii, conferinţe, ateliere. Şi, mai ales, cu poveşti.