De la mIRC au evoluat exploziv toate: şi tehnologia, şi abrevierile, şi peisajul social. Şi, cum teatrul este o artă socială, poate cea mai socială dintre arte, era de aşteptat că vor apărea spectacole cu şi despre tehnologie.
#EmojiPlay al lui Gigi Căciuleanu este unul dintre aceste spectacole, pe care mă bucur că l-am văzut aici, la Alba Iulia, în a patra zi a Festivalului internaţional de teatru "Poveşti", 2017.
Ideea spectacolului - ne arată caietul-program al festivalului - este schimbul de mesaje prin intermediul unui limbaj codificat, fie el corporal sau verbal, fie al imaginilor (de exemplu "Emoji"-urile) şi al abrevierilor pe care le folosim din ce în ce mai des.
#EmojiPlay e un spectacol de teatru-dans, dar este cu totul diferit de celelalte spectacole de Gigi Căciuleanu pe care le-am văzut (Jungla X, Teatrul Ariel Tîrgu-Mureş, Carmina Burana şi Vivaldi şi Anotimpurile - ambele produse de Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş). De ce diferit? Mai ales datorită fondului: tema abordată - şi, pornind de aici, se schimbă multe, inclusiv forma.
Totul porneşte de la semn, icon-ul pe care-l regăsim peste tot, dar mai ales în limbaj (fie el verbal sau nonverbal, fie în limbajele de programare computerizată sau pe chat, sms, e-mail).
În prima scenă din #EmojiPlay, avem de-a face cu semne de circulaţie proiectate pe un ecran, în fundul scenei, în timp ce actorii-dansatori le ilustrează. Urmează adevăratele "emoticoane", apoi se proiectează în fundal întregi discuţii pe chat în timp ce actorii dansează.
Ca energie, spectacolul e constant, atât de constant încât finalul ne este semnalat doar prin plecăciunile actorilor şi prin timpul scurs de la începerea reprezentaţiei. Din punctul meu de vedere, ar mai fi putut urma o scenă sau s-ar fi putut termina şi cu o scenă mai repede.
Cei patru actori (Ana Vişan, Irina Strungăreanu, Alexandru Călin şi Bogdan Iacob) se mişcă precis, cu graţie şi au un joc "curat", cum este, de altfel, întregul spectacol. Asta apreciez eu, personal, cel mai mult la spectacolele lui Căciuleanu: sunt "curate" şi vezi gândul din spatele a ceea ce se prezintă pe scenă, vezi mintea care se exersează.
Actorii vorbesc "romgleză", exact aşa cum vorbim, mulţi dintre noi, pe chat, şi combină cuvântul cu mişcarea într-un mélange amuzant, dar mecanizat, combinat cu abrevieri care sunt, apoi, explicate: brb - be right back, omg - oh, my God etc.
Gigi Căciuleanu are un umor special, care nu lipseşte nici din acest spectacol. De exemplu, iată explicaţia abrevierii abm: "aş băga o mămăligă".
Remarc, dincolo de energia constantă (dar ritmată!) a spectacolului, calitatea sunetului şi a proiecţiilor. Din nou, un mare emoji alb, ca să nu zic "bilă albă", pentru această producţie.
Într-un spectacol de teatru-dans, muzica este extrem de importantă. În #EmojiPlay, Căciuleanu trece prin toate genurile muzicale (în afară de hard rock), de la muzică clasică la manele (folosite ironic).
Ştim bine că muzica stimulează, poate cel mai bine, emoţia. Şi da, despre asta e vorba în #EmojiPlay. Despre emoţie. Acesta e conceptul pe care regizorul-coregraf şi actorii-dansatori şi-au construit spectacolul, un spectacol care merită văzut - e în turneu prin ţară şi următoarea oprire este la Teatrul Studio al Universităţii de Arte din Tîrgu-Mureş.
If you're in town, mergeţi să-l vedeţi - ca să parafrazez modul de vorbire din spectacol. Şi cu asta, gata, scz, gtg, brb tomorrow.