octombrie 2017
Festivalul de Teatru Poveşti, Alba Iulia, 2017
A fost ziua animaţiei şi a one-man show-ului. Am văzut trei spectacole, unul mai bun ca celălalt.

1. Frumoasa şi bestia, regia Cristian Pepino, Teatrul de păpuşi Gulliver, Galaţi

Sală mare şi plină, copii vocali, spectacol reuşit. Actorii combină animaţia cu drama, regizorul completează animaţia de teatru cu cea de film (sunt proiecţii pe fundal). Povestea, clasica poveste a Frumoasei şi a bestiei, este excelent adaptată pentru scenă de Cristian Pepino, care semnează şi regia spectacolului. Decorul (Remus Alexandru Gabor) şi costumele (Raluca Aioniţoaie) sunt atrăgătoare, colorate, bine gândite şi pregnante - îţi rămân în minte multă vreme după ce vezi spectacolul.

Bestia este de-a dreptul simpatică - cel puţin le devine simpatică celor mici, după ce-şi dau seama că are suflet bun. Surorile rele sunt reprezentate de păpuşi mânuite, în timp ce Frumoasa apare pe scenă în carne şi oase, ca, de altfel, mai multe personaje principale, în timp ce Vrăjitoarea şi Bestia sunt costumate. De remarcat efectul pe care-l produce în acest spectacol combinarea mijloacelor de animaţie şi de dramă.

Coagulat, ritmat şi bine realizat, Frumoasa şi bestia al Teatrului Gulliver din Galaţi este un spectacol care merită văzut.


  

2. Furtuna, regia Cristian Pepino, Teatrul Colibri, Craiova

Caietul-program al festivalului ne informează: "Spectacolul Furtuna spune altfel povestea shakespeariană şi o face de data aceasta pentru publicul de toate vârstele, prin actori şi păpuşi, într-o notă de fantastic şi umor...".

Din nou, un spectacol regizat de Cristian Pepino, ca şi cel văzut dimineaţa. Din nou, sală plină, dar de data aceasta publicul este format mai ales din "oameni mari".

Paranteză: Dintre toate textele shakespeariene, Furtuna e, fără îndoială, cel care m-a atras primul. Pe când eram copil, am citit povestirea lui Charles şi Mary Lamb - o rescriere în proză, pentru copii, a piesei. Apoi am crescut şi am văzut filmul lui Peter Greenaway, Cărţile lui Prospero. Şi acum, la Alba Iulia, văd unul dintre cele mai reuşite spectacole generate de această piesă de teatru pentru care am un soft spot.

Marcel Iureş nu mai are nevoie de nicio prezentare. Excelează şi în rolul lui Prospero, un Prospero uşor obosit, magicianul înţelept peste care au trecut anii. De remarcat sunt, însă, întreaga distribuţie, costumele, păpuşile, regia. Pepino este, în acest spectacol, la rândul său, un magician. Unul al scenei.

La începutul reprezentaţiei mă întrebam cum va arăta Caliban. Răspunsul a fost încântător, şi a fost dublat de multe alte surprize plăcute -legate inclusiv de adaptarea scenică, semnată tot de Cristian Pepino.

Mergeţi să vedeţi acest spectacol dacă aveţi ocazia!

 
 
(foto: Anca Iacob)

3. Freak Show, one-man show, Florin Piersic Jr.

Fabulos, de un profesionalism ireproşabil, Freak Show este un spectacol de neratat. Era să-l ratez şi mi-ar fi părut foarte rău.

Nu am mai văzut un spectacol cu Florin Piersic Jr. de la Sex, Drugs and Rock'n Roll - da, ştiu, au trecut mulţi ani de-atunci. Constat că dacă s-a schimbat ceva, s-a schimbat în bine. Era bine şi atunci, dar acum am văzut pe scenă un performer în adevăratul sens al cuvântului. Florin Piersic Jr. interpretează treisprezece personaje, din toate categoriile sociale, fiecare cu ciudăţeniile sale (cuvântul freak nu e degeaba în titlu). Cameleonic, histrionic, maleabil, actorul aduce în prezenţa noastră un miliardar, un bancher, un cerşetor, o femeie de serviciu (de la Operă), un profesor etc.

Textul îi aparţine tot lui Florin Piersic Jr. (de altfel, totul în acest spectacol îi aparţine, inclusiv publicul - face ce vrea cu spectatorii). Costumele, scenografia, coloana sonoră - totul e semnat de el. Spectaculosul rezidă în abilitatea lui de transformare de la o scenă la alta, de la un minut la altul - şi de gradare în interiorul fiecărui moment prezentat. S-a strigat "Bravo!" la aplauze - şi nu degeaba. În plus, nici nu-mi pot imagina cât de greu e să ţii, de unul singur, publicul atent timp de 105 minute. Nu pot decât să strig şi eu "Bravo!".

  
 
(foto: Anca Iacob)

Spre deosebire de alte zile, în care traseul spectacolelor văzute de mine a fost mai haotic, a treia zi de festival fost ziua crescendo-ului la Festivalul internaţional de teatru "Poveşti" de la Alba Iulia, într-o combinaţie de animaţie, dramă şi one-man show de care mă bucur că am avut parte.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus