CĂPITANUL HOSENFELD .............. THOMAS KRETSCHMANN
TATĂL ............................................ FRANK FINLAY
MAMA ............................................ MAUREEN LIPMAN
HENRYK ......................................... ED STOPPARD
REGINA .......................................... JULIA RAYNER
REGIA .......................................... ROMAN POLANSKI
SCENARIUL ................................... RONALD HARWOOD
PRODUCŢIE .................................. FRANŢA, GERMANIA, POLONIA
PREMII ŞI NOMINALIZĂRI:
OSCAR 2003
Cel mai bun regizor
Cel mai bun actor în rol principal (Adrien Brody)
Cel mai bun scenariu adaptat
CESARS 2003
Cel mai bun film, cel mai bun regizor,
Cel mai bun actor (Adrien Brody),
Cea mai bună muzică originală, cea mai bună imagine,
Cel mai bun decor, cel mai bun sunet
CANNES 2002 - PALME D’OR
BAFTA 2003 - Cel mai bun film Premiul "David Lean" pentru regie
GLOBURILE DE AUR 2003
Nominalizări - cel mai bun film, cel mai bun actor (Adrien Brody)
SINOPSIS
Bazat pe memoriile pianistului W. Szpilman, Pianistul este povestea adevărată a unui strălucit pianist polonez, care, datorită originii sale evreieşti este forţat ca pe timpul ocupaţiei naziste a Poloniei să ducă o viaţă de fugar, pentru a scăpa de deportare. Szpilman reuşeşte să fugă din ghetoul din Varşovia şi îşi va petrece ani buni ascunzîndu-se printre ruinele oraşului. Salvarea îi vine de la un ofiţer german, care îl va ajuta să supravieţuiască.
CUVÎNTUL LUI ROMAN POLANSKI
"Am ştiut dintotdeauna că într-o zi aveam să fac un film despre această perioadă dureroasă din istoria Poloniei, dar nu doream să fie unul autobiografic. Încă de la lectura primelor pagini din memoriile lui Wladyslaw Szpilman am ştiut că Pianistul va fi subiectul următorului meu film. Era exact povestea care îmi trebuia; în ciuda ororilor, povestea rămîne pozitivă şi plină de speranţe. Eu am supravieţuit bombardamentului Varşoviei şi ghettoului din Cracovia, şi am vrut să redau viaţă amintirilor mele din copilărie. Am vrut să rămîn pe cît posibil aproape de realitate şi să nu filmez în manieră hollywoodiană.
Wladyslaw Szpilman şi-a scris memoriile imediat după război, şi poate de aceea totul are atîta forţă şi este aşa de autentic. El prezintă realitatea acelei epoci cu o obiectivitate surprinzătoare, aproape rece. În cartea lui sînt polonezi buni şi răi, aşa cum sînt evrei buni şi răi, nazişti buni şi răi. Înainte de începerea filmărilor, ne-am consultat cu istorici şi cu supravieţuitori ai ghettourilor. Echipei i-au fost proiectate mai multe documentare despre ghettoul din Varşovia.
În ce priveşte actorul care urma să-l interpreteze pe Szpilman, nu am căutat asemănarea fizică. Vroiam un actor care să intre în pielea personajului aşa cum îl imaginasem eu lucrînd pe scenariu. Era important să fie cineva destul de puţin cunoscut. Filmul era vorbit în engleză şi ne trebuia un actor de limbă engleză. Am organizat un casting la Londra. Spre surpriza noastră, s-au prezentat 1400 de candidaţi, chiar şi femei, negri, chinezi... Ne-am dat seama că avea să fie dificil să căutăm un actor fără experienţă, aşa că am apelat la actori profesionişti. Nu am găsit pe nimeni în Anglia, aşa că am hotărît să caut în America. Cînd am văzut nişte filme cu Adrien Brody, am ştiut imediat că el era Pianistul."
GHETTOUL DIN VARŞOVIA – REPERE ISTORICE
Cînd a izbucnit Primul Război Mondial, Varşovia, capitala Poloniei a fost una din primele ţinte ale aviaţiei germane. Pe 16 septembrie 1939 trupele germane încep asediul oraşului. În ciuda unei rezistenţe curajoase conduse de primarul Stefan Starzynski şi generalul polonez Julian Rommel, locuitorii ajung rapid la epuizarea rezervelor de apă, electricitate şi a mijloacelor de subzistenţă. Sunt constrînşi să capituleze la 27 septembrie. Germanii intră în oraş pe 1 octombrie.
Începînd cu 12 octombrie, autorităţile hitleriste construiesc un ghettou de 403 hectare, înconjurat cu ziduri şi sîrmă ghimpată. Acolo vor închide pe 16 noiembrie mai mult de 360.000 de evrei, adică aproape 30% din populaţia oraşului. Vor continua să mai trimită în ghettou evrei, ajungîndu-se la o jumătate de milion de oameni. 100.000 vor muri de inaniţie şi în urma epidemiilor. Toţi evreii din zonă sînt înghesuiţi cu forţa în ghettou; sînt obligaţi să poarte banderole albe cu steaua lui David. Populaţia este regrupată în echipe de muncă forţată, hrana lipseşte, iar naziştii omoară după bunul plac. Cu toate acestea, locuitorii ghettoului îşi organizează viaţa, deschid şcoli, şi organizează chiar şi activităţi politice clandestine. Între iulie şi octombrie 1942, aproape 310.000 de evrei din ghettou sînt deportaţi, cei mai mulţi în lagărul de exterminare de la Treblinka.
În martie 1944, comandantul SS Jürgen Stroop e trimis să lichideze populaţia evreiască. Pe 19 aprilie 1943, ca reacţie la execuţiile sumare din ce în ce mai masive, care nu lăsau nici un dubiu asupra intenţiilor naziştilor, începe insurecţia ghettoului din Varşovia. Pregătită şi condusă de Mordekhai Anilewicz, şeful mişcării sioniste socialiste Ha-Somer Ha-Sa’ir, 40.000 de evrei iau parte la revoltă, dintre care numai 200 sînt înarmaţi. Timp de aproape o lună, pînă pe 16 mai, aceştia vor ţine piept armatei germane, care va fi nevoită să utilizeze tancurile şi artileria grea pentru a învinge şi a rade ghettoul de pe faţa pămîntului. Evreii participanţi la revoltă nu vor fi sprijiniţi nici de rezistenţa poloneză, nici de armata sovietică, care se afla, totuşi, foarte aproape. În lupte îşi vor pierde viaţa 7000 de evrei, iar cei 30.000 de supravieţuitori vor fi deportaţi. La plecarea armatelor naziste din Varşovia, în ianuarie 1945, în oraş nu mai erau decît vreo douăzeci de evrei.
NOTE DE PRODUCŢIE
Notele aparţin lui Gene Gutowski, co-producător al filmului, şi prieten al lui Roman Polanski de aproape patruzeci de ani. Împreună au realizat Repulsie, Cul-de-sac şi Balul Vampirilor. După o lungă pauză, s-au reunit pentru a lucra la un subiect pe care l-au trăit personal amîndoi – supravieţuirea pe timpul anilor de război, Roman în Cracovia şi Gene în Varşovia.
"Oraşele în ruine erau un peisaj comun în Europa Centrală şi de Est la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial. 55 de ani mai tîrziu a fost nevoie de luni întregi de muncă şi o jumătate de milion de dolari ca să recreăm Varşovia în ruine pentru filmul lui Roman Polanski, Pianistul, în Juteborg, un orăşel din fosta Germanie de est, la 90 de km de Berlin.
Cum Varşovia din memoriile lui Wladyslaw Szpilman, din timpul ocupaţiei naziste între 1939 – 1945 nu mai exista, a trebuit să fie refăcută din bucăţi, din străduţe şi clădiri care au supravieţuit, în cartierul Praga de la marginea Varşoviei. Unele obiecte, străzi întregi, au fost recreate pînă în ultimul detaliu în studiourile Babelsberg din Berlin, după indicaţiile şi desenele şefului decorator, laureat cu premiul Oscar, Allan Starski (Lista lui Schindler), împreună cu echipa sa de decoratori.
În Polonia, care a fost reconstruită după anii de război, nu prea mai existau ruine - esenţiale pentru povestea filmului, în care protagonistul, Szpilman (Adrien Brody) avea să rătăcească ani de zile într-un oraş pustiit de bombardamente. Aşadar, după luni şi luni de căutări intense am găsit în Juteborg barăci abandonate care au aparţinut fostei armate sovietice, şi care urmau să fie demolate. Acolo, Allan Starski a creat un oraş post-apocaliptic numai din cîţiva stîlpi de iluminare cocîrjaţi. Acolo, înfruntînd crivăţul cumplit, au început filmările la Pianistul, pe data de 18 februarie, cu scenele în care Szpilman se strecoară peste zidurile ghettoului pentru a se regăsi în oraşul pustiit şi în ruine, acoperit de un strat de nea.
O echipă internaţională formată din polonezi, germani şi francezi a început lucrul, motivaţi de subiectul filmului şi de oportunitatea de a lucra cu Roman Polanski, ajutaţi fiind de o vastă dotare de echipamente: camioane, generatoare, macarale, garderobă, machiaj, regizor, actori, rulote pentru actori şi pentru producţie, corturi imense încălzite, serviciul de catering, totul aliniat cu precizie militărească. Unii din tehnicienii-cheie mai lucraseră cu Polanski, alţii, cum ar fi Pawel Edelman, directorul de imagine, împreună cu toată echipa sa poloneză, se aflau la prima lor colaborare cu el. Iar regizorul comunica cu fiecare în limba lui maternă.
După două zile de filmare, echipa a fost mutată într-o veche vilă din Potsdam, adaptată ca să aducă cu un cartier general temporar al armatei germane. Acolo s-a filmat scena în care Szpilman îşi găseşte refugiu şi este descoperit de un căpitan german (Thomas Kretschmann), pentru care cîntă la pian ca să-i dovedească că este cu adevărat muzician. Pentru această scenă a fost angajat faimosul pianist polonez Janusz Olejniczak, care a interpretat Balada nr. 1 în sol minor op. 23. Cînd se filma scena, mişcaţi de muzică şi de viziunea acelui evreu îngheţat pînă la oase care cînta pentru propria lui viaţă în faţa unui căpitan nazist vizibil mişcat şi el, cei din echipă reuşeau cu greu să-şi ascundă lacrimile.
A început să ningă, aşa că programul de filmări a trebuit schimbat. Echipa s-a mutat la Juteborg, ca să filmeze secvenţa de final a filmului, în care Szpilman, îmbrăcat cu mantaua ofiţerului german care era salvatorul său, iese din ascunzătoare în oraşul în ruine acoperit de nea, ca să întîmpine armata eliberatoare poloneză. Norocul proverbial al lui Roman Polanski a făcut ca natura să asigure zăpada dorită, secvenţa fiind filmată aşa cum era scrisă, sub zăpadă, pe 24 şi pe 25 februarie.
Roman Polanski s-a bazat pe experienţa copilăriei petrecute în ghettoul din Varşovia în realizarea filmului. Împreună cu Allan Starski, şeful decoratorilor, au lucrat luni de zile la crearea unor decoruri absolut veridice. Au fost consultate arhive, au fost vizionate fotografii şi filme documentare, au fost consultaţi supravieţuitori ai ororii naziste, precum Marek Edelman. S-au făcut prospecţii nesfîrşite de locaţii, s-au făcut mii de fotografii pentru ca la sfîrşit cei doi să cadă de acord asupra unui program de filmări de studio şi de exterioare.
Un efort asemănător l-a implicat castingul. Pentru a-l încarna pe Wladyslaw Szpilman a fost ales un foarte talentat actor american, Adrien Brody (Bread and Roses, The Thin Red Line), sprijinit de o distribuţie de actori englezi la fel de talentaţi, şi de starul german Thomas Kretschmann în rolul căpitanului Hosenfeld. Deoarece filmul era vorbit în limba engleză s-a decis ca, pentru uniformitatea accentelor, toţi actorii să fie vorbitori nativi de engleză.
Renumit pentru perfecţionismul său, Roman Polanski a cerut autenticitate absolută a decorurilor, costumelor, dar şi a chipurilor actorilor. Era esenţial să se găsească cele mai potrivite portrete de polonezi, evrei şi germani aşa cum arătau ei cu 60 de ani în urmă. La finalul castingului, actorii şi figuranţii îmbrăcaţi în uniformele naziste şi vorbind limba germană au dat filmului o autenticitate care i-a dat fiori pînă şi regizorului. Cînd s-au terminat filmările, întreaga echipă tehnică, actorii, figuranţii, dar şi locuitorii cartierului sărac din Varşovia care au asistat la filmări, au rămas cu impresia că au asistat la o lecţie de istorie pe care nu o vor uita niciodată."
WLADYSLAW SZPILMAN
Wladyslaw Szpilman s-a născut în 1911 în Polonia, la Sosnowiec. Începe să studieze pianul de foarte tînăr cu Josef Smidowicz şi Alexander Michalowski, foşti elevi ai lui Franz Liszt. În 1931 pleacă la Berlin ca să-şi continuie studiile la Academia de Muzică, sub conducerea lui Leonid Kreutzer. În această perioadă compune Concertul pentru vioară, Suita "Zycie Maszyn" ("Viaţa Maşinilor"), ca şi numeroase piese pentru pian şi orchestră, pian şi vioară, dar şi mai multe cîntece populare care îi vor aduce faima în ţara sa natală. Îşi cîştigă rapid renumele de compozitor promiţător şi de virtuoz al pianului.
În 1935 Szpilman este angajat la radioul de stat polonez din Varşovia. În septembrie 1939, el are 28 de ani cînd o bombă lansată de un avion al armatei germane distruge emiţătorul radiodifuziunii naţionale exact cînd interpreta o nocturnă de Chopin. Datorită originii evreieşti, întreaga familie a lui Szpilman este evacuată din apartament şi forţată să intre în ghettoul din Varşovia, unde pianistul începe să-şi cîştige existenţa cîntînd în barurile unde se adunau colaboraţioniştii şi contrabandiştii. Un asemenea colaboraţionist îl va ajuta pe Szpilman să evadeze din trenul care îi ducea familia în lagărele morţii. Datorită unor cunoştinţe de dinainte de război, dar şi cu ajutorul surprinzător al unui ofiţer german, Szpilman reuşeşte să supravieţuiască războiului.
În următorii şase ani, pianistul va trăi războiul scăpînd în mod miraculos de deportare şi de masacre cu ajutorul unui ofiţer german, Wilm Hosenfeld. În 1946, Wladyslaw Szpilman publică "Moartea Oraşului", un volum de memorii în care îşi povesteşte incredibilul destin în mijlocul ororilor naziste. Tonul detaşat şi autentic restituie viaţa ghettoului şi a celor care-l populau, călăi sau victime. Cartea este interzisă de autorităţile comuniste.
În 1945, cînd radiodifuziunea începe din nou să emită, Wladyslaw Szpilman interpretează mai întîi finalul Nocturnei lui Chopin, întreruptă atît de brutal cu şase ani în urmă...Wladyslaw Szpilman este numit apoi director muzical al staţiei radio, şi concertează prin Europa şi America. Formează un duo de pian împreună cu Bronislav Gimple, formulă în care dă mai mult de 2500 de concerte în întreaga lume. Wladyslaw Szpilman continuă să compună cîntece care vor cunoaşte succesul şi care în prezent fac parte din patrimoniul cultural al Poloniei.
În anii ’50 compune şi cîntece pentru copii care îi vor aduce Premiul Uniunii Compozitorilor din Polonia în 1955. Îşi va pune talentul de compozitor şi în slujba celor mici, dedicîndu-le balete şi piese devenite clasice. În 1961 fondează Festivalul internaţional al cîntecului de la Sopot şi Uniunea compozitorilor de cîntece populare din Polonia. În 1964 este ales membru al Academiei Compozitorilor din Polonia. În 1998, fiul său, Andrzej Szpilman, descoperă manuscrisul memoriilor tatăului său, pe care le publică în Germania. Cartea cunoaşte imediat un mare succes înainte de a fi tradusă şi publicată în ţări din toată lumea. În Franţa, cartea a fost publicată sub titlul "Pianistul". Roman Polanski îşi exprimă dorinţa de a ecraniza cartea, are două întîlniri cu Szpilman, care a fost încîntat că un compatriot urma să aducă pe marele ecran experienţa lui. Wladyslaw Szpilman s-a stins din viaţă pe 6 iulie 2000, la vîrsta de 88 de ani, după începerea filmărilor.
ROMAN POLANSKI – REGIZOR/PRODUCĂTOR
Născut la Paris, din părinţi polonezi, Roman Polanski îşi petrece copilăria în Polonia; studiază la Şcoala de Arte din Cracovia şi la Şcoala Naţională de Cinema din Lodz. Debutează ca actor la 14 ani şi participă la o emisiune radiofonică foarte populară în Polonia. Adolescent, joacă în filmul Trei Poveşti, urmînd roluri mici în mai multe filme poloneze, printre care şi O fată a vorbit de Andrzej Wajda. Este încă student cînd realizează primele sale scurt-metraje, printre care Doi bărbaţi şi un dulap, Cînd cad îngerii, Cel gras şi cel slab, Mamiferele, toate premiate la diverse festivaluri. Realizează primul său lung metraj în 1962 – Cuţitul în apă, care primeşte Premiul Criticii la Festivalul de la Veneţia şi este nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin.
Repulsie va fi primul său film în limba engleză, în care o are în rol principal pe Catherine Deneuve. Filmul ia Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin. Fundătura (Cul-de-Sac), următorul lui film, obţine Ursul de Aur la Berlin. Roman Polanski regizează şi joacă rolul principal în Balul Vampirilor, apoi face primul său film american – Rosemary’s Baby, pentru care e nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu. În 1972 revine în Europa pentru a realiza o adaptare după Macbeth, cu scenariul scris împreună cu Kenneth Tynan. În acelaşi an produce Week end of a Champion, de Frank Simon, un documentar despre pilotul de curse Jacky Stewart. În 1973 îl are în rol principal pe Marcello Mastroianni în Quoi?
Anul 1974 marchează întoarcerea sa la Hollywood, fiind anul în care realizează Chinatown. Laureat la Globul de Aur şi nominalizat la 11 premii Oscar, printre care cele pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor, filmul nu primeşte decît Oscar pentru cel mai bun scenariu original. În 1976 Polanski filmează Le Locataire, în Europa, cu Isabelle Adjani şi Shelly Winters. Tess, trei ani mai tîrziu, este nominalizat la şase premii Oscar, printre care cele pentru cel mai bun regizor, dar primeşte Oscar pentru cea mai bună imagine, cele mai bune decoruri şi cele mai bune costume. Roman Polanski primeşte, în schimb, pentru acest film, două premii César: cel mai bun regizor şi cel mai bun film.
În 1984 îşi scrie autobiografia, "Roman de către Polanski", devenită best-seller în multe ţări. Este primit în Academia de Arte Frumoase din Franţa. În 1986 realizează Piraţii, o comedie de aventuri cu Walter Matthau. Următorul său film, Frantic, un thriller cu Harrison Ford, marchează primul rol de vedetă al actriţei Emmanuelle Seigner, care va juca apoi în Luni de fiere împreună cu Hugh Grant şi Peter Coyote şi în A noua poartă cu Johnny Depp şi Lena Olin. În 1994 realizează The Maiden and the Death, cu Sigourney Weaver şi Ben Kingsley.
Roman Polanski a pus în scenă opera lui Alban Berg, Lulu, la festivalul de la Spolete, Rigoletto de Verdi la Opera din München şi Povestirile lui Hoffman de Offenbach, la Opéra Bastille. În 1981 a pus în scenă şi a interpetat rolul principal în adaptarea lui Stephen Berkoff după Metamorfoza lui Kafka. În 1996 a pus în scenă comedia muzicală Valsul Vampirilor, pe muzica lui Jim Steinman şi livretul lui Michael Kunze, după Balul Vampirilor. De atunci, a mai pus în scenă Master Class, Maria Callas Lecţia de canto, de Terence McNally, la Paris. A jucat de mai multe ori în filmele altor regizori, cum ar fi O pură formalitate, de Giuseppe Tornatore, Grosse fatigue de Michel Blanc şi Zemsta, în regia lui Andrzej Wajda.
ADRIEN BRODY – WLADYSLAW SZPILMAN
Adrien Brody s-a născut la New York în 1973. La 12 ani mama sa, fotografa Sylvia Plachy, îl înscrie la cursurile Academiei americane de arte dramatice. La 13 ani obţine rolul din Home at Last. În acelaşi an este admis, printre cei mai buni elevi, la prestigioasa High School for the Performing Arts de la Lincoln Center. La 15 ani se stabileşte la Los Angeles, după ce a fost ales de Mary Tyler să joace rolul Lenny din sitcomul Annie McGuire.
În 1989, Adrien Brody revine la New York pentru un rol din New York Stories, segmentul realizat de Francis Ford Coppola. Steven Soderbergh îi oferă rolul Lester din comedia King of the Hill. La Festivalul de la Sundance din 1996 este remarcat de numeroşi critici în filmul lui Eric Bross, Nothing to Lose. Adrien Brody confirmă apoi într-unul din rolurile principale din La hotarul dintre viaţă şi moarte (The Thin Red Line), al lui Terence Malick.
Adrien Brody a cunoscut succesul cu filme independente precum Six Ways to Sunday şi Restaurant, care i-a adus o nominalizare pentru cel mai bun actor la Independent Spirit Award, în 1998. Adrien Brody a mai jucat în The Last Time I Committed Suicide, alături de Keanu Reeves, Thomas Jane şi Claire Forlani, şi în Bullet, alături de Mickey Rourke şi Tupac Shakur. A avut rolul principal în Summer of Sam, de Spike Lee şi în Liberty Heights, de Barry Levinson. Mai recent a fost văzut în Bread and Roses, Harrison’s Flowers şi Oxygen. A mai jucat în Dummy, The Affair of the Necklace.
THOMAS KRETSCHMANN – CĂPITANUL WILM HOSENFELD
Thomas Kretschmann s-a născut în Germania de Est. Face parte din echipa de nataţie est-germană şi participă la Jocurile Olimpice din 1980. La 18 ani fuge din ţară pe jos, traversînd 4 frontiere pentru a ajunge singur în Germania de Vest. După trei ani de cursuri de actorie şi diverse locuri de muncă, intră în trupa de la Schilletheater, una din primele companii germane, unde joacă în mai multe piese de teatru. La televiziune are primul său rol în Der Mitwisser, care îi aduce premiul Max Ophuls pentru debut. Interpretarea sa din Stalingrad îi va deschide porţile cinematografiei internaţionale. De atunci joacă cu constanţă în filme precum Regina Margot, Marching in the Dark, La sindrome di Stendhal, U 571, Prince Valiant şi Feindliche Ubernahme - Althan.Com. Recent a fost văzut în The Knights of the Quest, de Pupi Avati şi în Blade II, alături de Wesley Snipes. Are la activ numeroase filme de televiziune, printre care Total Recall 2070, Die Diebin, Der Tod in deinen Augen, Poison, Ein Tödliches Wochenende.
FRANK FINLAY – TATĂL
De-a lungul îndelungatei sale cariere, actorul britanic Frank Finlay a fost nominaizat la Oscar şi la Globurile de Aur pentru rolul din Othello, de Stuart Burge, cu Laurence Olivier şi Maggie Smith, în 1965. A fost nominalizat de două ori la premiile BAFTA, pentru Othello şi pentru Return of the Soldier, de Alan Bridges, în 1982. A primit premiul de interpretare la Festivalul de Film de la San Sebastian, pentru Othello. De atunci, a jucat în mai mult de optzeci de producţii de cinema şi de televiziune, printre care Stiff Upper Lips, de Gary Sinyor, Limited Edition, de Bernard Rapp şi, mai recent, Goodnight Vienna, de Rudolph van den Berg şi Ghosthunter de Simon Corris.
RONALD HARWOOD – SCENARIST
Roman Polanski a scris scenariul de la Pianistul împreună cu dramaturgul şi scriitorul britanic Ronald Harwood. El este autorul scenariului la Taking Sides, realizat de Istvan Szabo şi The Dresser, de Peter Yates. În 1985, Ronald Harwood era profesor invitat la Balliol College, Oxford; în perioada 1990 – 1993 a fost preşedintele PEN INTERNATIONAL. În 1996 devine Cavaler al Ordinului Naţional pentru Arte şi Literatură şi primeşte distincţia de Comandor al Imperiului Britanic. Creaţia sa reuneşte atît romane, cît şi piese de teatru, scenarii de cinema şi televiziune. A scris scenariile de la filme precum Cry, the Beloved Country, de Darrell Roodt, Les lecons de la vie de Mike Figgis.