Umanitatea contemporană între lumea digitală şi mediul înconjurător explorată în competiţia BIEFF, 2018

Consecventă demersului său inovator la nivel de teme abordate şi limbaj cinematografic, Competiţia Internaţională BIEFF 2018 invită publicul la introspecţie şi dezbatere asupra condiţiei umane actuale într-o lume în continuă schimbare. Punând propria sensibilitate faţă în faţă cu fragilitatea naturii şi accesând omniprezenţa tehnologiei în toate aspectele vieţii, ne redescoperim dubla poziţie de creaţie şi creator. Programele tematice Human Nature / Mother Nature şi Intimacy in the Digital Age ne amintesc că ne regăsim zi de zi într-un mediu înconjurător pe care l-am cucerit şi alterat, dar în care ne scriem propriile istorii, şi ne întreabă cum ne modelăm, prin căutarea noastră neîncetată de conexiuni umane, interacţiunile şi identitatea, în faţa - sau cu ajutorul - inteligenţei artificiale.

Human Nature / Mother Nature

Deşi cuvinte precum mamă, uman şi natură ar trebui să rimeze cu pace, bunătate sau frumuseţe, adevărul este că atunci când alăturăm natura-mamă şi natura umană rezultă o relaţie de iubire amestecată cu ură, iar cuvântul versus se impune a le despărţi. Unele voci s-au grăbit să anunţe începutul unei noi ere geologice, o epocă a omului, numită era Antropocenă datorită copleşitorului impact (negativ) al fiinţelor omeneşti asupra naturii. Dar, ca într-un meci de tenis, ori de câte ori Omul trimite o minge peste fileu, Natura ripostează. Strat subţiat de ozon? Furtuni extreme. Despăduriri? Alunecări de teren. Şi aşa mai departe. Este evident că se dă un fel de luptă, dar problemele de mediu, oricât de arzătoare, sunt doar vârful icebergului. Filmele din programul de competiţie Human Nature / Mother Nature se apleacă asupra unor fragmente din complicata relaţie om-natură şi le analizează cu un ochi cinematografic proaspăt şi pătrunzător.


În Nature: All Rights Reserved, natura e omniprezentă: sala de aşteptare de la dentist e o plajă tropicală (fototapet), balconul e înverzit de iarbă (de plastic), iar sala de conferinţe e o pădure tropicală (alt fototapet). Totul e material sub incidenţa copyright-ului, desigur, dar cine o să cerceteze dacă autorul şi proprietarul de drept, adică Natura însăşi, şi-a dat permisiunea de utilizare? Sebastian Mulder juxtapune ingenios reprezentări ale naturii luxuriante cu imagini anoste ale urbanului de beton şi oţel, în aşa fel încât devine dificil să discernem între imitaţie şi original. Chiar dacă autorul susţine că spectatorul e cel care trebuie să tragă concluziile, ne punem totuşi întrebarea absurdă: oare plantele artificiale o să moară atunci când n-o să ne mai prefacem că le udăm? Filmul este proiectat la BIEFF cu susţinerea Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos şi vine din cele mai importante festivaluri de film documentar (Jihlava, ZagrebDox) şi nu numai.


După ce ne-a purtat anul trecut printr-un fantomatic univers post-clubbing cu Fiesta Forever, Jorge Jácome revine la BIEFF cu un alt fel de heterotopie. Toată populaţia arhipelagului Azorelor ar fi luat calea refugiului către continent, alungată fiind de o explozie incontrolabilă de hortensii, plante de altfel inofensive. Camera urmăreşte doi soldaţi, singurii trimişi în misiune pe insulă, în cadre compuse luxuriant pe fundalul invaziei florale în albastru şi violet, şi pătrunde în poveştile lor despre nostalgia trecutului şi tristeţea dezrădăcinării. Se vorbeşte şi despre recoltare, export şi tratamente aplicate florilor, semn că la originea proliferării patologice ar fi chiar reprezentanţii exilaţi ai rasei umane. După premiera sa la Festivalul de Film Independent IndieLisboa, Flores a fost ales în selecţia a zeci de festivaluri prestigioase, printre care cele de la San Sebastian, Toronto sau New York.


Viaţa ordonată a satului e întreruptă de un incendiu urmat de un cutremur. Pompierii nu fac faţă dezastrului, aşa că toată lumea ia calea pădurii. Folosind evenimentul ca punct de pornire pentru un fascinant mash-up, Léo Favier tratează în After the Volcano teme cât se poate de serioase precum încălzirea globală sau invaziile de habitat în forma jucăuşă a unei povestiri fantastice, ilustrate cu filmări de arhivă vechi de mai multe zeci de ani. După ce au încercat să trăiască precum vânătorii şi culegătorii din vechime, oamenii revin acasă şi descoperă că satul a fost între timp ocupat de animale, aşa cum ei la rândul lor le invadaseră habitatul din pădure. Filmul a fost anterior selectat în competiţie la festivalurile de scurtmetraj de la Vila do Conde şi Uppsala, iar cu regizorul ne vom întâlni la BIEFF cu sprijinul Institutului Francez.


O plajă surprinsă la răsărit de soare devine locul unor întâlniri suprarealiste. Tineri, care încearcă să mai prelungească rămăşiţele nopţii. Bătrâni, pentru care o nouă zi abia începe. Pentru câteva clipe, şi unii şi ceilalţi se mişcă în acelaşi spaţiu, fără a percepe existenţa celuilalt. A treia prezenţă în peisaj e natura. Nisipul. Marea. Soarele. Spre deosebire de oameni, acestea sunt permanente. Cu imagini de mare spectaculozitate, Boris Poljak creează un sentiment al perisabilităţii existenţei umane, în seducătorul They Just Come and Go. Toate acele trupuri superbe, perfecte şi tremurând de dorinţă se vor preschimba în corpuri decrepite, la fel ca cele pe care le vedem mişcându-se parcă fără scop prin apa mării mereu neschimbate, însoţiţi de acordurile din piesa Hallelujah a lui Leonard Cohen. They Just Come and Go este câştigătorul unor premii importante la Festivalul Internaţional de Scurtmetraj de la Oberhausen şi DokuFest Kosovo.


Intimacy In The Digital Age

Pe măsură ce definiţia sinelui se schimbă în contextul experienţelor digitale imersive şi al unei creşteri a identificării noastre cu aceste manierisme digitale, tot aşa şi ideea de conexiune evoluează şi se transformă. Persona noastră virtuală este acum parte din identitatea noastră. Ceea ce înainte era "te văd şi mă vezi, suntem conectaţi" a devenit "te trăiesc şi mă trăieşti, suntem conectaţi".

Programul Intimacy in the Digital Age din Competiţia Internaţională BIEFF 2018 priveşte modul în care actele de a fi, a vedea şi a fi văzut s-au schimbat în contextul importanţei crescânde a sinelui nostru digital şi chestionează dacă dihotomia real / virtual mai are vreun sens sau dacă cele două s-au îmbinat într-una şi aceeaşi stare de a fi.


În Our Skin spaţiile virtuale sunt păstrate în sfera privată şi, astfel, devin un spaţiu excepţional în care se pot forma legături dincolo de prejudecăţi. Conversaţii la telefon, şoptite târziu în noapte, dizolvă barierele preconcepţiilor şi creează intimitate acolo unde altfel ar fi fost doar ignoranţă sau, mai rău, dispreţ. Folosind înregistrarea autentică a unei conversaţii dintre o femeie-trans şi un fost ofiţer de marină, filmul trece dincolo de gen şi de corpuri militarizate pentru a ajunge la esenţa intimă a emoţiei. Viziunile onirice în alb şi negru se focalizează şi devin imaginea a doi dansatori graţioşi. "Pe măsură ce dialogul fluctuează între stinghereală, tensiune şi emoţie, devenim martorii a două persoane care au nevoie de legătura acesta emoţională, în ciuda diferenţelor de suprafaţă dintre ei." (prestigiosul Festival de Film Documentar IDFA Amsterdam, care a prezentat filmul lui João Queiroga la ediţia sa din 2017).


Ducând această idee mai departe, Binary Love imaginează spaţiul virtual ca locul principal unde trăim. În lumina dură a neoanelor unui oraş virtual, cuprins în limitele unei plăci de bază, Eugene şi Jessica se întâlnesc în sfârşit, după ce au fost declaraţi potriviţi pe o aplicaţie care îţi găseşte perechea în funcţie de ceea ce visezi. În filmul lui Ewan Golder, realitatea imediată şi cea virtuală se ciocnesc: timpul îşi pierde liniaritatea, existenţa noastră (digitală sau de altă natură) devine o întrebare open-source, iar posibilitatea stabilirii legăturii umane este atent examinată. Luând o turnură existenţială, sinuciderea digitală apare ca singura soluţie: a risca totul, a te deconecta de la reţea şi a căuta un moment de conexiune reală. Prezentat la BIEFF cu sprijinul Le Fresnoy - Studio national des Arts Contemporains.


În Information Skies, unul dintre scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film în 2017, imaginile există înaintea Cuvântului care le creează. Un cuplu tânăr purtând ochelari VR se retrage într-o pădure. Un voice-over criptic combină fragmente de gânduri şi realităţi diferite. Elemente vizuale ce amintesc de primii ani ai PC-ului, secvenţe reale onirice, animaţii abstracte şi avatare în stil anime provoacă noţiunea arhaică a realităţii ca fiind înrădăcinată în materialitate. În epoca tehnologiei experimentale, ponderea datelor afectează înţelegerea lumii din jurul nostru. Cu percepţia noastră împinsă la limită, unde adevărul şi credinţa sunt interschimbabile, conceptul de realitate este depăşit. Information Skies este realizat de Metahaven, un duo artistic format din Vinca Kruk şi Daniel van der Velden, care şi-a început activitatea ca studio de design şi cercetare.


Până pe 26 februarie 2018 pot fi achiziţionate primele abonamente pentru festival - un număr limitat de early bird festival pass-uri, la preţul promoţional de 70 de lei - pe site-ul partenerilor noştri de la Eventbook.

Cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF va avea loc între 26 martie şi 1 aprilie 2018, la Cinema Muzeul Ţăranului şi Cinema Elvire Popesco.

Organizatori: Asociaţia Culturală Manekino, în parteneriat cu PRINTOR COM

Co-finanţat de: Centrul Naţional al Cinematografiei şi Administraţia Fondului Cultural Naţional

Cu sprijinul: Institutul Cultural Român, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Ambasada Franţei, Institutul Francez, Goethe-Institut, Ambasada Regatului Ţărilor de Jos, Swiss Sponsors' Fund, Ambasada Elveţiei, Fala Português, Institutul Italian de Cultură, Fundaţia Culturală Greacă, Ambasada Libanului, Ambasada Argentinei, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, Universitatea Naţională de Arte

Susţinut de: Quinzaine des Réalisateurs - Cannes Film Festival, Berlinale Forum Expanded, Arsenal - Institute for Film and Video Art, International Film Festival Rotterdam, Sarajevo Film Festival, International Short Film Festival Oberhausen, IDFA International Documentary Film Festival Amsterdam, Tampere Film Festival, Centre Pompidou, Cinedans - Dance on Screen Festival Amsterdam, Le Fresnoy - Studio National des Arts Contemporains, EYE Film Institute Netherlands, Swedish Film Institute, Norwegian Film Institute, Luxbox, Sixpackfilm Austria, LIMA, LUX, Video Data Bank, Swiss Films, Portugal Film, Agência - Portuguese Short Film Agency, AV-arkki, Some Shorts
Sponsor: Cinelab România | Partener de ospitalitate: Sky Tour | Partener digital: Canopy | Bilete prin: Eventbook
Văzut de: Radio Guerrilla
Parteneri media: Radio România Cultural, HotNews.ro, Cinemagia, Zile şi Nopţi, Cinemap, Scena9, Observator Cultural, Revista ARTA, BRRlog, Liternet, Ziarul Metropolis, Revista Zeppelin, SUB25, ART7, GLAMOUR, A List Magazine, IQads, The Institute, All about Romanian Cinema, Film Menu, Acoperişul de Sticlă, Dissolved Magazine, Bucharest City App, Film New Europe
Partener monitorizare media: ZeList Monitor