Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul de Teatru Poveşti, Alba Iulia, 2018

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Împărăţia mea pentru încă puţină viaţă - Regele moare la Festivalul Internaţional de Teatru Poveşti, Alba Iulia, 2018


mai 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
La o zi distanţă după ce Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ au câştigat premiile pentru cel mai bun actor, respectiv cea mai bună actriţă în rol principal în cadrul galei UNITER 2018, cei doi au adus la viaţă personajele cărora le datorează aceste distincţii, pe scena din Alba Iulia. Regele moare este un spectacol de o calitate incontestabilă, care creionează cu multă iscusinţă sentimentele contradictorii şi alternante prin care fiecare om trece în ultimele momente ale vieţii, când simte că moartea este aproape şi inevitabilă. Produs de Teatrul Naţional din Bucureşti, spectacolul este dirijat de către Andrei şi Andreea Grosu, pe textul dramaturgului Eugen Ionescu.

În centrul atenţiei se află regele Bérenger (Victor Rebengiuc), un monarh care este pe patul de moarte şi care şi-a pierdut puterea decizională. De la statutul său apropiat de cel al unui demiurg, ajunge la condiţia unui bătrânel neputincios şi învins de timp. El este simultan un personaj puternic şi vulnerabil, pentru că fragilitatea pe care o resimte odată cu realizarea efemerităţii sale imediate este cea care îl trânteşte la pământ şi îl transformă într-un individ necăjit şi demn de milă, dar este şi cea care îl plasează într-o stare de candoare şi de înţelepciune.

În jurul său se află cele două soţii, reginele Marguerite şi Marie. În contextul morţii lui Bérenger, cele două pot reprezenta de fapt dedublarea unei singure persoane. Marguerite (Mariana Mihuţ) este latura tranşantă, care realizează că nu mai există nicio şansă şi care încearcă să-şi aducă soţul la aceeaşi concluzie, astfel încât să părăsească scena în picioare, ca un domn, şi nu în patru labe, ca un câine. Pe de altă parte, Marie (Ana Ciontea) este vocea nesigură a soţiei lui Bérenger, care nu poate accepta finitudinea şi care îl încurajează în mod constant, cântându-i în continuare iubirea. Cu toate acestea, ea reprezintă şi latura egoistă, pentru că mereu se aduce în discuţie "aminteşte-ţi de mine", "păstrează-mă în minte". În fapt ea face mai mult rău, pentru că accentuează instabilitatea emoţională prin care personajul lui Victor Rebengiuc trece, prin toate îndemnurile sale şi rememorări ale clipelor din trecut.

Cu toate că piesa lui Ionescu numeşte personajele sale rege şi regine, decorul a fost ales într-un registru mai familiar, astfel încât spectatorul să se poată recunoaşte şi pentru ca propriile frământări să devină mai uşor recognoscibile. Având în vedere că acţiunea nu este plasată în vreun palat somptuos, ci într-o cămăruţă simplă, regele primeşte încă o semnificaţie. Bérenger, care numai a rege nu arată, ci mai curând a bătrânel în delir, ridică o întrebare interesantă care mai apoi primeşte un răspuns legat de natura umană: de ce şi-ar dori o persoană oarecare să fie rege. Lăsând la o parte orice motivaţii materiale sau financiare, răspunsul se conturează destul de limpede: regii rămân în memoria colectivă mult după ce existenţa lor materială se disipă.

Astfel, regele scoate la iveală latura egocentristă a omului, de multe ori latentă, care izbucneşte într-o asemenea situaţie în interiorul muribundului, dorindu-şi ca lumea întreagă să se termine odată cu trecerea sa în nefiinţă. O astfel de dorinţă se materializează întotdeauna: o lume se năruie, însă aceasta este universul propriu al persoanei care se desprinde. Totuşi, dacă e să moară, omul îşi doreşte să rămână în amintirea celorlalţi, ca o formă de a răzbi moartea. Iar regele Bérenger exacerbează această dorinţă umană, el este monarhul aflat la capătul drumului, care îşi doreşte ca titlul său să îl păstreze în viaţă, să îi ducă numele mai departe, ori chiar să îi confere un statut privilegiat, acela al unui nemuritor.

Spectacolul urmăreşte fără grabă fiecare etapă prin care Bérenger trece. De la agonie, la disperare, la resemnare, la candoare şi la spaimă pură, eroul cunoaşte fiecare treaptă care îl apropie de final. Apariţie memorabilă pe scenă, Victor Rebengiuc face un rol de zile mari, oferind privitorilor toată măiestria, forţa şi vigoarea sa actoricească, demonstrând că la venerabila vârstă de 85 de ani, nu şi-a spus ultimul cuvânt şi că mai are lucruri de arătat. Alături de el, actriţa Mariana Mihuţ şi-a arătat pe scenă adevărata faţă, aşa cum însăşi dânsa declara, arătând la rândul ei de ce este una dintre cele mai bune actriţe române şi conturând o personalitate puternică, bine înfiptă, pasionată de vocaţia ei, dar căreia nu îi lipseşte nici sensibilitatea. Caracteristică prin care oferă rolului său o supleţe deosebită.

Ceilalţi actori au de asemenea prestaţii remarcabile, bazate pe calităţi precum naturaleţea lui Şerban Pavlu, vitalitatea lui Richard Bovnoczki, duioşia Florentinei Ţilea, ori emoţia pe care o transmite Ana Ciontea.

Regele moare este, aşadar, un spectacol de zile mari, o demonstraţie de forţă din partea unor actori uriaşi, dar şi o reuşită remarcabilă din partea lui Andrei şi a Andreei Grosu. Este o pledoarie emoţionantă legată de ultimele clipe de viaţă şi de privirea înfiorătoare aruncată către hăul etern. Este o experienţă a morţii privită în acelaşi timp cu luciditate şi cu nesiguranţă, provocate de o minte nepregătită să cuprindă imensitatea unui astfel de fenomen.

Regia: Andrei şi Andreea Grosu
Dramaturgia: Eugen Ionescu (traducere de Vlad Russo şi Vlad Zografi)
Distribuţia: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ana Ciontea, Şerban Pavlu, Florentina Ţilea, Richard Bovnoczki
Scenografia: Vladimir Turturica
Light designer: Chris Jaeger



 Toate articolele despre Festivalul de Teatru Poveşti, Alba Iulia, 2018
 Toate articolele despre Regele moare


0 comentarii

Spacer Spacer