Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2018

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Povestea unui trainer - 13 poveşti Ideo Ideis, 2018 (III)


, un interviu cu

august 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

(Ana Cucu)

1. În ce calitate te afli la Ideo Ideis?
Pentru prima oară în calitate de trainer de teatru. Având în vedere că aştept acest moment de 11 ani, mă simt foarte bine. Din păcate s-a întâmplat pe tragedia altcuiva, adică Sorina (Ştefănescu) chiar are o problemă de sănătate. Dar nu e nimic întâmplător şi probabil trebuia să fiu aici la această trupă. Mai exact sunt trainer la Atelierul de Teatru care mi-au fost concurenţi direcţi pe vremea când eram participantă.

2. De cât timp vii la Ideo?
De la ediţia 2. Ediţiile 2 şi 3 am fost participant, după care am intrat în organizare, am fost şef de mese, mi-a plăcut la nebunie acel job, după care am fost director artistic, după am fost prieten al festivalului şi am tot contribuit cu tot ce s-a putut.

3. Ce înseamnă Ideo pentru tine astăzi?
"Love, love, love", asta îmi vine să cânt, este pe toate planurile. De la ateliere la ce dăm comunităţii înapoi, la ce dăm copiilor, la cum se schimbă şi mentorii şi trainerii şi organizatorii prin această experienţă, adică este full experience.

4. Ce crezi că înseamnă pentru adolescenţi?
Nu ştiu. Pot să spun pentru mine ce a însemnat când am fost adolescent şi anume nişte ochelari noi de şoarece, un filtru nou UV prin care am văzut lumea asta într-o mie de culori, eu fiind aşa mai Daria (personaj de desene animate reprezentând o fată ceva mai cinică), un pic mai emo, un pic mai retrasă. Aici am învăţat să plâng alături de alţi oameni, am învăţat să îmbrăţişez alţi oameni, am învăţat să spun ce am nevoie, am învăţat să spun mulţumesc. Pentru mine ca participant asta a făcut acest festival, mai mult ca oricare altul, de asta am şi rămas în echipă şi de asta mă tot întorc aici, ca să dau mai departe ceea ce am primit şi eu. Acum ce înseamnă pentru aceşti adolescenţi, nu ştiu. Fiind şi în plin proces îţi pot răspunde mai multe zilele următoare după ce discut cu participanţii.

5. Pentru Alexandria ce crezi că înseamnă?
Totul. Sunt acele 10 zile pe an în care acest oraş prinde viaţa în care se întâmplă ceva în acest oraş. Mă bucur că festivalul s-a concentrat şi mai mult pe ceea ce înseamnă comunitate. Aici toate laudele mele către prietena Silvia Guţă care a făcut atelierele Art & Play în care sunt incluşi copii, părinţi, oameni din comunitate. Acestea erau cele două mari direcţii ale festivalului şi pe a doua începem să o bifăm din ce în ce mai bine.

6. Dar pentru teatru?
În primul rând ce face festivalul acesta pentru comunitatea teatrală de oriunde, din orice oraş vin copiii ăştia, este că educăm publicul. Şi când copiii ăştia vor merge în sală la teatru, fie că vor fi directori de bănci, avocaţi, orice, vor fi un public educat, vor fi un public care va şti să ceară calitate, care va şti să taxeze dacă ceva este o şuşanea de 2 lei. Cred că de la acest public se va porni îmbunătăţirea calităţii teatrului, nu cred că vine din altă parte, cred că publicul va trebui să ceară mai mult, mai meaningful. Ăsta cred că este un mare atu al festivalului. Ceea ce e necesar la noi, în ţările mai civilizate, publicul este deja educat.

7. Cu cât timp înainte te gândeşti la Ideo?
Mă gândesc tot timpul la Ideo. De la ediţia 2, adică de acum 11 ani practic Ideo este în sufletul meu. Ideo sunt prietenii mei, toţi prietenii mei din Bucureşti acum sunt la Ideo. Iată-mă aici cu ei.

8. Dar după?
Tot tot timpul. Este o parte atât de mare din sufletul meu încât... În fiecare an e altfel, sigur, descopăr alte lucruri, dar e constant prezent acolo. E ca acasă, ştii? Acasă ăla care nu dispare niciodată? Aşa e şi Ideo.

9. Care este evenimentul Ideo 2018 pe care îl aştepţi cel mai mult?
Cel mai mult aşteptam atelierele, bineînţeles... Festivitatea de închidere. Tot timpul e festivitatea de închidere, poate şi pentru că am organizat-o mulţi ani, dar mi se pare că acolo simţi, simţi tot ce s-a creat cu toată pleiada de organizatori, traineri, evenimente ş.a.m.d. La festivitatea de închidere simţi tot ce ai creat în copii, în comunitate, în spectatori. Până şi jandarmii aplaudă, până şi ei se bucură. Oamenii ăia care ne păzesc 10 zile, până şi ei sunt infestaţi de microbul ăsta al fericirii pe care îl dăm noi mai departe. Deci asta aştept, să vedem ce am creat anul ăsta.

10. Dacă Ideo s-ar ţine în alt oraş unde s-ar ţine?
Braşov! Braşov! Am zis ediţia de iarnă, winter session Ideo, am propus asta de la ediţia 8. E adevărat că este foarte mult de muncă în spate. E adevărat că sunt mereu aceste greutăţi cu finanţările, dar militez măcar pentru tabăra de iarnă Ideo Ideis la Braşov. Care să fie, nu ştiu, trei zile, în care să se întâmple ceva cu copiii. Adică să nu fie neapărat pe acelaşi principiu: spectacole blablabla. Şi paranteză bonus, Braşov pentru că este mijlocul ţării şi săracii copii care vin de la Botoşani, de la Timişoara ar fi mai uşor pentru toată lumea.

11. Ce ţi-ai dorit de la Ideo şi nu s-a întâmplat încă?
Singurul lucru pe care îl doream de la Ideo era să mă sune, să primesc acest telefon care să zică "Bă, Cucu, vrem să fii trainer la atelierele de teatru". Iată că s-a întâmplat. Deci mai mult las viaţa să mă surprindă.

12. Imaginează-ţi Ideo, dar înlocuieşte partea de teatru cu un sport, cum îţi imaginezi festivalul acum?
Ştii Curling? Cu o bilă care se mişcă şi o tanti care freacă podeaua ca să se ducă bila din ce în ce mai repede, din ce în ce mai repede. Aşa mi se pare că suntem şi noi aici, ăştia de muncim. Frecăm podeaua cu speranţa că acei copii vor prinde nişte avânt în viaţă. Şi ei de fapt să se ducă pe traiectoria lor, dar cu cat mai multe asset-uri din partea noastră.

13. Ai un "fail" (eşec) care încă nu te lasă să dormi noaptea?
Datorită tuturor terapiilor pe care le fac, pot să zic că am depăşit asta cu failul. Pentru mine fail înseamnă atunci când nu sunt 100% eu într-o situaţie. Pentru mine aşa se defineşte failul, deci din punctul ăsta de vedere să zic că sunt tot felul de fail-uri presărate pe parcursul unei zile, dar când mă culc seara, mă pot culca liniştită pentru că ştiu că mâine mai am o şansă. Dar marele fail al meu de până acum a fost Alice. Şi povestesc despre asta pentru că am fost "racolată" pentru acest prim video-blog din România la acest festival, m-a cunoscut directoarea de casting aici, m-a invitat la un casting. După care s-a întămplat pentru doi ani să am primul şi singurul video blog pe perioada aceea. Deci după cum spun Alice, spun ProTv, era o gagică verde în cap acum 10 ani care începuse să spună lucrurilor pe nume, să spună adevărul verde în faţă, la fel ca părul ei. Pentru mine a fost un eşec pentru că proiectul nu s-a dus în direcţia în care mi-aş fi dorit. Eu mi-aş fi dorit să aibă şi un mai mare impact: să discut despre cultură. L-au păstrat producătorii şi scenariştii într-o zonă undeva superficială din punctul meu de vedere şi de asta a fost un mare eşec pentru mine. Mi-a luat până (râde) anul trecut să mă recuperez şi să pot să discut despre acest topic, din această teamă că nu a fost suficient de meaningful şi calitativ nu foarte încărcat. Dar desigur că el şi-a atins obiectivele şi acela cel mai mare de a sprijini oamenii să gândească liber.



 Toate articolele despre Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2018


0 comentarii

Spacer Spacer