Povestea unui mentor - Cîteva poveşti Ideo Ideis, 2018 (IV)

1. În ce calitate te afli la Ideo Ideis?
În calitate de prieten al festivalului şi membru al unui grup care este intitulat grupul de mentori. Ce încercăm noi să facem e să avem un contact cât mai util cu puştimea care vine aici, să încercăm să păstrăm lucrul ăsta aşa cum e, adică bun şi fragil şi vulnerabil. Cred că fragilitatea şi vulnerabilitatea lui sunt nişte lucruri foarte bune şi să mai încercăm din când în când să mai dăm câte o idee, căci de asta se numeşte Ideo Ideis şi să încercăm să punem şi în practică ideea asta, să încercăm să fim cât mai cinstiţi unul cu ălălalt şi în relaţia asta cu participanţii la festival, să credem mai departe în toată treaba asta deşi sună ca un mesaj d-ăla profund patriotic. Cuvântul patriotic nu e profund pervertit pentru toată lumea. Dacă ar fi să scriu foarte pe scurt aş spune că ce încercăm noi să facem aici este un schimb. Încercăm să dăm ceva şi de primit, primim ceva mult mai preţios în schimb de la tinerimea asta cu care lucrăm.

2. De cât timp vii la Ideo?
De 12 ani. De vreo două ori am vrut să spun că e ultimul an în care vin şi că aş veni aici pur şi simplu să mă uit la lucruri şi să nu am o participare activă. Şi uite că încă n-am reuşit treaba asta pentru că o dată, nu cred că am putere să mă desprind sau n-am avut până acum, dar cel mai important lucru deşi juram că de la un an la altul nu se poate întâmpla ceva nou, în fiecare an s-a întâmplat ceva nu suprinzător de nou, ci tulburător de nou. Şi atunci n-am rezistat, pur şi simplu.

3. Ce înseamnă Ideo Ideis pentru tine?
Ideo Ideis pentru mine este cel mai inventiv, cel mai cinstit, cel mai deschis, cel mai onest, am zis cinstit zic şi onest să accentuez povestea asta şi de multe ori cel mai autentic eveniment cultural la care particip în ţara asta.

4. Ce crezi că înseamnă pentru adolescenţi?
Păi din moment ce există atâta lume care nu mai are nicio legătură cu festivalul, a depăşit vârsta de a mai fi aici, lume care vine de afară, lume care vine din alte oraşe, oameni care vin aici doar pentru că îşi doresc să vină aici, cred că pentru ei înseamnă ceva de foarte mare preţ şi sper să şi rămână.

5. Dar pentru Alexandria?
Din păcate nu cred că mare lucru deşi e un subiect pe care l-am vorbit şi cu cineva acum câteva minute, nu cred că comunitatea din Alexandria e neinteresată de evenimentul acesta. Există puţini oameni din populaţia asta normală, populaţia generală şi câţiva oameni din administraţie care fac tot ce pot şi tot ce le stă în putere şi în energie ca lucrul acesta să meargă mai departe. Trebuie spus lucrul acesta, ce se întâmplă la Ideo Ideis este prin excelenţă intim. Nu poţi să faci din lucrurile intime de aici nişte spectacole în afara spectacolelor propriu-zise (cele de teatru). Nu poate să fie extraordinar de atrăgător în aşa fel încât lumea să cunoască în profunzime ce se întâmplă aici câtă vreme multe ateliere şi multe lucruri senzaţionale care se întâmplă aici sunt şi trebuie să rămână intime. În mod normal, încetul cu încetul, de la un an la altul, lumea de aici, nu zic ar trebui, că nimic nu trebuie pe lumea asta, ar fi frumos să descopere că la Alexandria într-un loc cu istorie contemporană complicată, se întâmplă ceva de o valoare pe care mi-e greu s-o descriu în cuvinte.

6. Dar pentru teatru?
Cred că Ideo reprezintă foarte mult câtă vreme oamenii care vin aici pleacă de aici cu nişte lucruri bine învăţate, dar mai mult să pleci cu trăirea unor emoţii puternice pe piele. Îţi dau un exemplu cât de important e că nişte copii între 6-9 ani lucrează cu doi oameni de meserie, psihologi, şi vorbesc despre ce este aceea frustrare, şi descoperă pot fi şi trişti şi veseli, să îţi înţelegi emoţiile, să le gestionezi. Aparent numai când formulezi lucrurile astea nu înseamnă cine ştie ce, nu e o bombă, nu e sexy formula asta. Pentru copiii aceia însă şi pentru ce o să se întâmple cu ei mai departe înseamnă enorm. Ideo Ideis este o poveste despre teatru, dar este şi un festival de educaţie alternativă prin teatru. Educaţia înseamnă enorm şi ea se vede în ani. Aşadar ce se întâmplă la ideo n-o să bubuie mâine, ci o să se vadă în timp. Şi se şi vede uşor uşor.

7. Cu cât timp înainte te gândeşti la Ideo?
Păi mă gândesc tot timpul pentru că de-a lungul anului mă întâlnesc cu Alex (Ion) şi Andreea (Borţun) şi vorbim despre ce se întâmplă şi dacă văd ceva frumos undeva sau ei, ne întâlnim şi vorbim despre cum am putea integra lucrurile acelea aici, având în vedere dimensiunea şi ce am putea să aducem aici. Deci de-a lungul întregului an.

8. Dar după?
Enorm, pentru că le povestesc preietenilor de acasă despre Ideo. Uneori le şi joc scene din festival.

9. Care este evenimentul Ideo pe care îl aştepţi cel mai mult?
Atelierele Art and Play. Mi se pare ceva cu totul şi cu totul extraordinar şi ce aştept cu nerăbdare şi ce mă interesează foarte tare e participarea comunitară. Cât o să reuşească şi cât reuşeşte Ideo să pătrundă în comunitate şi cât de tare o să se vadă în timp efectele astea. N-am cuvinte despre cât de tare aştept şi cât de tare mă interesează. Aici e cu entuziasm mare. Risc să fiu ridicol în situaţiile astea şi să folosesc şiruri nesfârşite de superlative. Dar ce se încearcă aici este cu totul şi cu totul unic.

10. Dacă Ideo s-ar ţine în alt oraş, unde s-ar ţine?
Nu cred că ar fi ok să se ţină în alt oraş. Nu cred că Ideo este ceea ce se numeşte rezistenţă prin cultură, am o reţinere când formulez sintagma asta, dar cred că Ideo ar trebui să rămână aici pentru că e de aici, pentru că filosofia a ceea ce s-a făcut e cu aici, e cu comunitatea de aici şi pentru ea, chiar dacă această comunitate descoperă uşor ce e Ideo. Cred că Ideo ar trebui să rămână aici. Dar cred că de Ideo ar fi nevoie în enorm de multe oraşe, peste tot. Mai ales în oraşe mici ar fi nevoie.

11. Ce ţi-ai dorit de la Ideo şi nu s-a întâmplat încă?
M-am blocat. (pauză) Mi-aş dori de la Ideo să fie primit cu braţele deschise în comunitatea de aici şi cu un entuziasm general al comunităţii. Ştiu că lucrul ăsta e imposibil oriunde pe lumea asta. Dar ce mi- aş dori foarte foarte tare şi încă nu s-a întâmplat, este ca pur şi simplu oamenii să se bucure că există lucrul ăsta de aici pe încredere, să aibă încredere că la ei în oraş se întâmplă cu totul şi cu totul ieşit din comun. Asta mi-aş dori şi încă nu se întâmplă.

12. Imaginează-ţi Ideo, dar înlocuieşte teatrul cu un sport. Cum îţi imaginezi festivalul?
Intru în joaca asta şi dacă ar fi să înlocuiesc teatrul cu ceva l-aş înlocui cu Aikido. Pentru că este ceva dincolo de o artă marţială simplă, pentru că este cu un orizont mental foarte dezvoltat. Dau exemplu aikido pentru că este o lume, nu vreau să mă înţeleagă cine citeşte cuvintele astea că aş da o dimensuine ultra închisă, ultra sectară, e ceva care este dincolo de mişcarea fizică, de gestul fizic. De dragul jocului am zis lucrurile astea, aş înlocui teatrul cu aikido.

13. Ai un "fail" (eşec) care încă nu te lasă să dormi noaptea?
Am o groază de fail-uri care nu mă lasă să dorm noaptea. În modul cel mai serios. Mă lupt uneori cu laşitate dându-le la o parte, amânându-le, alteori încercând să mă gândesc la ele şi să schimb ceva şi Ideo mă ajută enorm. Pentru că Ideo se face cu lucruri de la bază, cu lucruri pe care nu le-ai făcut sau nu ţi s-au înâmplat când erai puştan şi încerc să recuperez lucrurile astea şi e ceea ce datorez locului ăstuia.