Autoarea s-a născut în România (vezi şi interviul luat Aglajei Veteranyi de Rodica Binder), într-o familie de circari, şi a emigrat împreună cu aceştia în Occident. Cînd cartea - care este un fel de autobiografie - era în curs de apariţie, la editura Polirom, Veteranyi s-a sinucis în Elveţia, la nici 40 de ani. Spectacolul lui Afrim nu speculează acest fapt, însă, privindu-l, nu poţi să ţi-l scoţi din cap... Şi totuşi, depresia, tristeţea, morbidul se pare că sînt deja acolo, în fiecare pagină, laolaltă cu un simţ exacerbat al bizarului şi al detaliului absurd-delirant.
Pe lîngă "mămăliga" din titlu (pentru a o face să uite că mama ei riscă să-şi rupă gîtul în fiecare seară, atîrnată de păr într-un număr de trapez, sora fetiţei care e Aglaia îi spune povestea "copilului fiert în mămăligă"), personajul cel mai important din piesă este chiar mama. O mamă, în ciuda profesiei, foarte cu picioarele pe pămînt, debordînd de vitalitate, hazoasă pînă la Dumnezeu şi-napoi. Adriana Trandafir este absolut senzaţională în, cu siguranţă, cel mai bun rol al său de pînă acum! Culege aplauze la scenă deschisă - irezistibilă cînd urlă la bărbat-su, irezistibilă cînd se pune pe cîntat... O secondează cu brio Antoaneta Zaharia în rolul Aglaiei, extrem de convingătoare în chip de fetiţă naivă şi şugubeaţă, ale cărei vise sînt tăiate - zilnic - cu cuţitul mare de bucătărie al realităţii.
Ajutat de melodiile Adei Milea, de scenografia Alinei Herescu şi de coregrafia lui Răzvan Mazilu, Radu Afrim a reuşit un spectacol extraordinar - flamboaiant şi precis în egală măsură -, care încîntă şi emoţionează. Nu-l rataţi!
(Elle)
Coliva ortodoxă & alte raiuri
Există un moment, în spectacolul lui Afrim De ce fierbe copilul în mămăligă, care este absolut antologic: Adriana Trandafir cîntă un cîntecel despre "coliva ortodoxă"... E-atît e irezistibil încît un cetăţean (ortodox probabil) a plecat din sală înjurînd de mama focului - deşi era săptămîna de dinaintea Paştelui!
Pe mine m-a dus cu gîndul la refrenul supei de broască ţestoasă din Alice în Ţara Minunilor, dar presupun că e-o referinţă mai degrabă extravagantă; pentru cei mai mulţi (ortodocşi), coliva e o referinţă în sine şi - deşi culturală - nu prea are de-a face cu teatrul, ci cu raiul.
De ce fierbe copilul... nu vorbeşte despre rai, ci despre iad. Dar este un iad (o trupă dezrădăcinată de circari care trăiesc într-o rulotă) colorat şi vesel, pentru care cerul (cupola circului) nu este decît locul de unde poate cădea tragedia... Afrim se joacă minunat cu convenţiile, răstoarnă piste, improvizează perspective. Montarea sa face cu ochiul înspre cinematograf - de la melodramă la western la cine-verite -, într-o "goană după aur" (teatral) frenetică şi exactă. Iar aurul (frumuseţea şi tristeţea Lumii, cele două feţe ale aceluiaşi bănuţ) străluceşte din plin...
(Ziarul de duminică)
Ascultaţi 2 melodii ale Adei Milea din coloana sonoră a piesei
Citiţi un fragment din această carte
Citiţi impresii despre această carte
Citiţi un interviu cu Aglaja Veteranyi.