august 2018
Festivalul de Arte Contemporane InnerSound, 2018
Povestea InnerSound 2018 a început la Galateca. Nu am mai avut niciodată experienţa acestor două universuri... Şi totuşi, odată ce am păşit în ele, am ştiut că voi pătrunde într-o nouă dimensiune, în care toate se dovedesc a fi vechi şi noi deopotrivă...

Şi pentru că întotdeauna primele idei spun tot, începutul poveştii a fost unul sugestiv, prefigurând ideea de eliberare din faţa unor tipare devenite, poate, clişee... Căci ce poate fi mai plăcut decât un moment Doors Open în care să descoperi că, dincolo de două uşi aparent banale, se deschide o lume nouă, dominată de oameni zâmbitori şi de muzică - artă ce tinde acum să îşi depăşească limitele?

Această latură a artei sunetelor se poate observa chiar şi printr-o cercetare pasageră a programului de sală, o adevărată hartă a acestui amplu traseu, aflat sub semnul surprizei... Deschiderea festivalului a adus cu sine o nouă premieră: Competiţia de muzică electronică "100 de ani de sunete româneşti", ce propune o întrepătrundere firească între dimensiunea cultă, tradiţională, şi cea actuală, aflată sub semnul inovaţiei prin intermediul tehnologiei. Ca urmare, Zoli Toth, Mitoş Micleuşanu, Cătălin Creţu şi Tudor Feraru (juriul competiţiei) au stabilit în unanimitate faptul că lucrările declarate câştigătoare s-au dovedit a fi foarte bune din punct de vedere al diversităţii ideilor, al modului în care muzica electronică a adus în prim-plan, prin intermediul unor parafraze subtile bine gândite, pagini ale muzicii savante mai puţin cunoscute publicului larg.

Tot muzica a fost cea care ne-a calăuzit spre un nou popas în lumea inovaţiei. Astfel, momentului dătător de energie şi entuziasm propus de Zoli Toth, ghid al nostru într-un univers dominat de sonorităţi desprinse din acel tărâm de graniţă dintre vis, mit şi realitate, i-a urmat o adevărată lecţie despre modul în care tehnologia poate fi folosită şi în scopuri benefice. Căci cum poate fi altfel perceput proiectul Ioanei Dobroiu, creatoare a unei aplicaţii interactive prin care trauma şi durerea provocate de bolile cronice nevizibile devin vizibile şi cu siguranţă mai uşor de tratat prin intermediul fuziunii dintre imagine (RMN) şi dimensiunea sonoră, sau cel al lui Cătălin Creţu, ce ne-a pus înainte modul în care electro-encefalogramele pot fi interpretate şi traduse în limbajul sonor? Aceste două incursiuni au tins să aibă o dublă semnificaţie: atât un punct terminus al primei zile de călătorie în lumi paralele, cât şi o uşă ce trebuie să rămână larg deschisă spre cunoaştere, inovaţie şi depăşire firească a limitelor.


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus