Prima destinaţie propusă pentru această seară (31 august 2018) a adus cu sine o nouă dovadă a ilustrării ideii de artist total. Şi cine putea să realizeze mai bine acest portret decât Cvartetul Arcadia, devenit deja cunoscut pentru capacitatea de a promova la fel de frumos arta muzicală clasică şi cea a zilelor noastre? De această dată, ei au realizat un triptic modern-contemporan, o călătorie din prezent spre trecutul relativ apropiat, marcat prin lucrări semnate de Doina Rotaru, Sabina Ulubeanu şi Claude Debussy; nu a fost deloc întâmplătoare această alegere, deoarece InnerSound 2018 este şi un moment al centenarelor - acum a fost cinstită memoria lui Debussy, al cărui Cvartet de coarde reprezintă un important reper atât pentru arta secolului trecut, cât şi pentru cea a zilelor noastre.
Ceea ce a urmat s-a aflat tot sub semnul inovaţiei aducătoare de entuziasm, eroina principală a momentului, Sigrún, venind tocmai din Islanda pentru a ne însoţi pe tărâmul mereu plin de suspans al muzicii electronice. Promovând arta sunetelor specifice unui tărâm cunoscut în special pentru miturile sale, ea şi-a propus, cu siguranţă, ca momentul de la InnerSound să o definească în ipostaza de "zână a sunetelor", care şi-a înţeles cu adevărat menirea: aceea de a coordona tot ce mişcă prin universul sonor, dar mai ales modul în care mintea celor din sală pătrunde pe căi ascunse, ce îşi au cheia în aceste tipare sonore. Şi, pentru că harta noastră mereu importantă (programul) ne-a dat de înţeles că Sigrún este în acelaşi timp compozitoare, vocalistă şi interpretă la mai multe instrumente, pot spune că am fost martoră la o călătorie muzicală totală, în care natura (florile, care ştiu şi ele să cânte), vocea umană şi sonorităţile electronice s-au reunit armonios, într-un univers sonor dătător de energie şi entuziasm.
Concluzionând, pot spune că, deşi în această seară a lipsit o incursiune propriu-zisă în lumea imaginilor, am descoperit cu bucurie faptul că, prin prisma experienţelor din aceste zile, la InnerSound imaginaţia se deschide când nici nu prinzi bine de veste; mintea lucrează, făurind noi şi noi dimensiuni vizuale, mult mai complexe, mai naturale şi mai pline de culoare atunci când sunt determinate prin intermediul artei sunetelor, ce va rămâne mereu vie, evoluând cu, prin şi pentru noi.