Lumina unei lumi obscure - Idiotul la Tranzit Feszt, Satu Mare, 2018

Festivalul Internaţional Multicultural de Teatru de la Satu Mare, 2018, demonstrează încă o dată că ştie să facă o selecţie de calitate şi să ofere publicului iubitor de teatru adevărate evenimente culturale. Astfel că unul dintre cele mai importante şi impresionante spectacole invitate în 2018 în cadrul Tranzit Feszt aparţine Teatrului Naţional Csokonai din Debreţin şi reprezintă adaptarea scenică a romanului dostoievskian Idiota / Idiotul, montat de regizorul rus Sardar Tagirovski. Gândit într-o cheie modernă, spectacolul intenţionează să creeze o conexiune între acea perioadă a Rusiei şi epoca modernă, în ambele existând aceleaşi idealuri şi ambele confruntându-se cu aceleaşi mari probleme umane, precum făţărnicia, interesul sau mândria. De altfel, Tagirovski îşi construieşte în aşa fel spectacolul încât să înfăţişeze puterea pe care bunătatea o poate avea în lume, dar şi modul în care ea, dublată de o naivitate inocentă, poate să fie călcată în picioare.

În fapt, regizorul se concentrează în mod deosebit pe condiţia prinţului Mişkin, aceea a epilepticului, şi asupra felului în care acesta priveşte lumea, într-o lumină cu totul diferită, cu un spectru larg asupra frumuseţii ei. În contrapondere, celelalte personaje au o mentalitate îngustă, demonstrând acest lucru în momentele în care îl numesc pe Mişkin "idiot", neînţelegând de fapt că perspectiva sa este mai largă, iar bunătatea lui izvorăşte dintr-o înţelegere mai profundă a vieţii. Mai mult de-atât, reprezentaţia este astfel pusă în scenă ca spectatorul să poată privi direct în mintea protagonistului, fiind martor la procesele cognitive care au loc în interior, şi înţelegând mai bine raţionamentele lui Mişkin, care acţionează sub impulsul unor amintiri deformate şi combinate. Actorul Kiss Gergely Máté este cel care dă viaţă personajului dostoievskian, oferind o prestaţia impresionantă, plină de emoţie şi de naturaleţe, în care îşi scoate în evidenţă calităţile actoriceşti, fiind totodată potrivit pentru acest rol deoarece reuşeşte să exprime atât prin tonurile şi nuanţele sale, precum şi prin prezenţa scenică modul în care Sardar Tagirovski a vrut să prezinte personajul.

Un alt personaj conturat în mod remarcabil este Nastasia Filippovna (Zeck Juli), care este personificarea a tot ceea ce este rău în societate rusă şi care este factorul disturbator din mintea prinţului, astfel încât ea ajunge să fie o obsesie de care nu se poate desprinde, fiind legat cu o sfoară groasă de imaginea ei şi întorcându-se la ea indiferent de circumstanţe. Acest antagonism este prezent şi în mod simbolic prin cromatica costumelor, astfel încât Nastasia poartă pe tot parcursul spectacolului o rochie neagră, care să sugereze personalitatea ei sumbră, în timp ce prinţul poartă un costum deschis la culoare, care să-i ilustreze caracterul bun şi plăpând. Cu toate că pentru fiecare personaj există teoretic o cale de scăpare, ele sunt prinse într-o matrice din care nu pot să se elibereze, fapt sugerat de regizor prin prezenţa pe scenă a numeroase volume ale romanului şi citirea lor în multe momente ale spectacolului, tocmai pentru a demonstra că acestea sunt de fapt legate de o forţă care este mai presus de propria lor voinţă, astfel încât scriitorul rus primeşte chiar valenţe demiurgice. Exact ca nişte marionete, acestea îşi urmează parcursul dinainte decis, fără să îşi poată decide o altă soartă.

Spectacolul reprezintă şi o punte între două lumi aparent diferite, care însă scot la iveală asemuiri aproape totale, discutând despre caracterul corupt al lumii şi modul în care aceasta încearcă să îi demoleze pe cei care îi rezistă. În plus, intenţia regizorului este aceea de a ilustra boala prinţului Mişkin cu o altă optică, astfel încât epilepsia este cea care îl face să privească lumea cu alţi ochi şi care îi amplifică bunătate, tocmai pentru că înţelegerea sa este superioară faţă de a celorlalţi, orbiţi de interese meschine. Regăsim, de asemenea, şi critici aduse acelei societăţi, pe care o putem regăsi şi astăzi, fidelă unei viziuni misogine, în care femeile sunt nevoite să se deghizeze pentru a putea avea un cuvânt de spus, dar şi puterea pe care frumuseţea fizică o poate obţine, precum şi manipularea la care poate să conducă o astfel de forţă într-o lume bazată pe valori superficiale. Astfel că actualitatea textului este subliniată şi prin prezenţa actorilor în mijlocul publicului, rupând astfel bariera dintre trecut şi prezent, conturând o mentalitate comună şi o critică aspră asupra acesteia, dar mai mult decât orice altceva, este aşezarea temei în mijlocul oamenilor şi conştientizarea problemei printr-o apropiere reconciliabilă şi nu printr-o depărtare care să creeze un hău şi mai greu de trecut.

Idiota / Idiotul este un adevărat eveniment teatral, iar montarea lui Sardar Tagirovski este impecabilă, demonstrând multă fineţe din partea regizorului rus, dublată de un joc sublim al actorilor, dar şi de o scenografie inteligent construită şi plină de simbolism. O reprezentaţie care aduce multă cinste festivalului, dar şi o adevărată demonstraţie de forţă şi creativitate publicului iubitor de cultură.

Adaptare de Adorján Beáta şi Sardar Tagirovsky după traducerea lui Makai Imre şi Szabó Endre
Regia: Sardar Tagirovsky
Distribuţia: Kiss Gergely Máté, Papp István, Zeck Juli, Mercs János, Vékony Anna, Horváth Julianna, inv., Edelényi Vivien, Mészáros Ibolya, Kránicz Richárd, Janka Barnabás, Nánási Brigitta, inv., Horváth Sándor, Czirják Csilla, Kis Eleonóra, Kuczmog Klaudia, Papp Renáta, Pintér Tímea, Repka Sára, Simon Erika, Törő Ildikó
Pian: Dargó Gergely
Compozitor: Katona Dávid şi Bakk-Dávid László
Consultant muzical: Katona Dávid / Scenograf: Giliga Ilka / Light design: Bányai Tamás / Coregrafie: Bezsán Noémi / Regia tehnic: Kató Anikó / Sufleor: Menich Éva/Csóka Áron / Asistent regie: Homonna Nóra/Ozoroczki Erika.