Moralitatea unei fapte îndoielnice - Ilegitim la Trazit Feszt, Satu Mare, 2018

O prezenţă importantă în cadrul Festivalului Internaţional Multicultural de Teatru de la Satu Mare 2018 este producţia Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, Ilegitim, inspirat de filmul cu acelaşi nume al lui Adrian Sitaru, cel care semnează şi regia acestui spectacol. Reprezentaţia este o incursiune atent supravegheată în interiorul unei familii aparent normale, în care există o pace relativă, dar care este dată peste cap şi dezbinată de un secret din trecut, care îşi face apariţia în cel mai neaşteptat moment. Este un spectacol despre fantomele trecutului care se întorc să îşi reclame ceea ce le aparţine şi să îşi facă dreptatea râvnită. Încercarea lui Adrian Sitaru de a-şi adapta pentru scenă propriul film este una reuşită, oferind un periplu printre diferite senzaţii şi un carusel narativ care arată pas cu pas ceea ce are de oferit, construind în final imaginea unei familii şubredă ce trăia într-o armonie defectă, amplasată pe un butoi de pulbere pregătit oricând să explodeze.

Acţiunea spectacolului se învârte în jurul unui prânz care, la prima vedere, pare ca oricare altul într-o duminică normală. În capul mesei se află Viktor, interpretat într-un mare fel de Miklos Bacs, iar în jurul mesei stau aşezaţi copiii săi, discutând şi filosofând. Liniştea lor este distrusă în momentul în care îşi face prezenţa o femeie misterioasă (Andrea Kali) care scoate la iveală un trecut tenebros al lui Viktor, unul despre care copiii săi nu ştiu nimic. Acesta este punctul care declanşează întreaga intrigă a reprezentaţiei şi care destabilizează întregul echilibru. Personajul lui Miklos Bacs este acuzat că ar fi fost un turnător al Securităţii şi că din cauza că a denunţat o femeie care intenţiona să avorteze, familia acesteia a avut mari probleme. Aşadar, aici se naşte marele semn de întrebare pe care spectacolul lui Adrian Sitaru îl ridică. Făcând abstracţie de subiectul filmului, în care tema principală era incestul, aici se discută un subiect la fel de sensibil, avortul, precum şi altul care încă bântuie societatea românească contemporană, Securitatea şi prezenţa turnătorilor în viaţa cotidiană. Cu toate că subiectul filmului este evitat, regizorul inserează în interiorul spectacolului său câteva indicii care să trimite către incestul celor doi gemeni Sasha şi Romeo, astfel că apropierea lor excesivă pe tot parcursul reprezentaţiei trădează relaţia ilegitimă dintre cei doi, dar şi modul în care doi se apără reciproc, acuzându-şi tatăl într-o singură voce odată ce află istoria tatălui lor.

Spectacolul Teatrului Maghiar este o experienţă provocatoare pentru public şi pentru că foloseşte tehnologia VR (Virtual Reality), o tehnologie care încă prezintă mici carenţe, dar care oferă o alură cinematografică reprezentaţiei şi care, totodată, reuşeşte să creeze mediul propice pentru ca privitorii să se cufunde într-o realitate virtuală atât de bine conturată, împreună cu un joc fluid şi natural al actorilor, încât să pară că spectatorii sunt şi ei o parte a întregii naraţiuni.

Producţia lui Adrian Sitaru are un ton grav cu privire la tema avortului şi are momente în care se intră şi în morala religioasă, discutându-se care este ipostaza cea mai apropiată de Dumnezeu: cea în care Viktor a hotărât să nu facă avortul sau cea pe care o apară copiii lui, aceea că fiecare ar trebui să poată decidă singur în această privinţă. Subiectul şi abordarea sa sunt cu atât mai cutremurătoare cu cât familia este, în fapt, o reprezentare la scară mai mică a societăţii actuale din România, iar frântura care are loc între membrii ei este similară scindării românilor în cazul unor astfel de dispute ideologice. De o parte, este moralitatea creştin-conservatoare, iar pe de altă parte este o moralitate care ţine în mare parte de caracterul uman şi percepţia sa asupra propriei naturi şi asupra factorilor externi în care se situează.

Spectacolul este astfel gândit încât privitorul să se poată regăsi şi să îşi poată însuşi mai uşor întrebările pe care le pune, atât decorul lipsit de orice extravaganţă, cât şi acţiunile actorilor, care renunţă la orice fel de sugestie şi fac fiecare gest folosind recuzită reală, astfel încât experienţa să fie veridică, iar spectatorul să îşi poată asuma rolul de mesean şi martor al discuţiilor.

Într-un plan secund, este şi discuţia legată de denunţarea la Securitatea a unei astfel de fapte, având în vedere pagina neagră pe care acest organism l-a reprezentat în istoria recentă a României. Din nou, există o nouă sciziune între cele două părţi, deoarece tatăl nu îşi recunoaşte apartenenţa şi încearcă să îşi motiveze fapte printr-o justificare anti-crimă, în timp ce direcţia spectacolului dă impresia că el este vinovat şi că nimic din ceea ce spune nu îi poate oferi o scuză suficient de puternică pentru faptele comise. Această a doua acuzaţie este cea care îl încriminează cu adevărat, care îi pătează de fapt imaginea şi cea care îi rupe ireversibil familia în două. Iar odată cu involuţia situaţiei, spectatorii sunt martorii prăbuşirii lui Viktor, care dintr-o persoană calmă şi calculată ajunge să îşi iasă din minţi şi să îşi reverse nervii şi frustrările în moduri violente, de care nu ar fi fost bănuit în începutul spectacolului. Aici, un mare merit îl are Miklos Bacs, care este o prezenţă fermă pe scenă şi un model pentru toţi actorii mai tineri din jurul său, care oferă un anumit ritm reprezentaţiei şi care îşi dozează jocul astfel încât personajul său creşte şi răbufneşte gradual.

Ilegitim, în regia lui Adrian Sitaru, este probabil una dintre cele mai importante premiere ale anului 2018, tocmai prin prisma subiectelor pe care le abordează, dar şi a felului în care acestea sunt puse în scenă, prezentate publicului, iar mai apoi disecate într-un mod personal şi modern, impunând anumite întrebări şi creând astfel o imagine de ansamblu asupra unei optici mult prea îngust pentru o temă atât de sensibilă şi amplă. Completat cu o prestaţie frumoasă din partea distribuţiei şi cu o noutate tehnologică, spectacolul este într-adevăr un nume care trebuie bifat pe lista oricărui iubitor de teatru. Iar astfel Festivalul Internaţional Multicultural de Teatru de la Satu Mare 2018 îşi diversifică oferta şi-aşa substanţială, oferind o experienţă de neratat spectatorilor săi.