Istoria unui oraş este istoria locuitorilor săi - Oraşul nostru la Tranzit Feszt, Satu Mare, 2018

Premiera absolută a Oraşului nostru de Thornton Wilder a avut loc în anul 1938, la Teatrul MacCarter din Princeton. Piesa a fost scrisă în acelaşi an şi i-a adus lui Wilder unul dintre cele trei premii Pulitzer obţinute de-a lungul carierei sale de scriitor. Conceptul pe care americanul îl foloseşte este acela al unei metadrame, personajul principal fiind chiar aşa-zisul manager al teatrului care modelează şi aduce la viaţă întregul spectacol chiar în faţa spectatorilor. Tocmai de aceea, nu există prea multă recuzită, iar majoritatea acţiunilor sunt mimate, sugerate.

Preluând modelul, regizorul Cristian Ban adaptează şi autohtonizează ideea lui Wilder la Teatrul Clasic "Ioan Slavici" din Arad pentru a spune povestea urbei de pe Mureş de acum un veac, pentru a scoate la lumină amintiri de mult uitate şi pentru a rememora vieţile unor persoane care au contribuit la istoria oraşului. Într-un decor minimalist, Regizorul este cel care construieşte de la zero întreaga naraţiune, cel care dirijează şi supraveghează evoluţia oraşului şi a comunităţii sale. Aidoma unui păpuşar, el deţine frânghiile pe care fiecare personaj îşi consolidează propria istorisire şi prin care fiecare dintre aceştia îşi face vocea auzită. Tocmai acest aspect reprezintă punctul cel mai emoţionant al spectacolului: întâlnirea cu persoane istorice care îşi conţin propriile poveşti şi care inspiră un alt aer, mai boem, dar care indiferent de condiţiile socio-politice, au aceleaşi griji, aceleaşi dorinţe şi aceleaşi idealuri precum oamenii care trăiesc în contemporan. Reprezentaţia este totodată şi o întâlnire directă cu un timp adeseori considerat desuet, dar care trezeşte melancolie şi induce rememorarea unor timpuri netrăite, dar conturate şi simţite prin intermediul actorilor şi al interpretărilor pline de energie şi de pasiune, de umor şi de tristeţe, dar mai ales, prestaţii cu multă poftă de viaţă.

Fiecare personaj care se perindă înaintea spectatorilor poartă cu el o poveste, şi cu toate că mediile de unde provin, interesele şi statutul pe care îl au sunt complet diferite, toţi formează un organism autonom interdependent. În plus, fiecare erou al spectacolului reprezintă un arhetip, cântându-şi prin replicile şi interpretarea actorilor propria viaţă care nu se vrea uitată. Dar poate că ceea ce ilustrează personajele cel mai bine este tocmai efemeritatea timpului şi modul în care oamenii uită să îl înţeleagă şi să îl bage în seamă, trezindu-se prea târziu din reverii. Se vorbeşte, rând pe rând, despre acest oraş aflat cândva sub autoritatea Imperiului Austro-Ungar, undeva în anul 1910, apoi se trece la Aradul anului 1920, pentru ca în final să se ajungă la micul oraş românesc capitalist din 2018. Spectatorul este martorul transformării continue a acestei entităţi, care este provocată de dispariţia şi apariţia unor alte şi alte celule, oamenii şi clădirile vechi fiind înlocuite de oameni şi costrucţii noi. Astfel spus, Oraşul nostru nu este doar un simplu spectacol de teatru, ci este o experienţă personală din care fiecare privitor poate să rupă o bucată şi să-şi înţeleagă mai bine comunitatea în care trăieşte, să se înţeleagă pe sine şi, în cele din urmă, să-şi înţeleagă propriul rost.

Probabil că punctul culminant al spectacolului îl reprezintă momentul în care unul dintre personaje, Margareta Braun, ajunsă la vârsta maturităţii, se întoarce pentru câteva clipe în timp pentru a-şi revedea încă o dată părinţii. Emoţia este cu atât mai puternică atunci când ea realizează că tot ce a văzut şi tot ce a atins este o simplă iluzie, că timpurile au trecut, iar ea este singură. Cea care o personifică pe prima dintre arădencele care au condus un automobil este talentata actriţă Cecilia Lucanu-Donat, prin a cărei interpretare oferă substanţă şi profunzime spectacolului, fiind totodată o prezenţă solidă şi care reuşeşte să stârnească în rândul publicului un val de empatie şi afect.

De asemenea, un mare merit pentru acest spectacol îl are şi Cristian Ban, cunoscut pentru modul său de lucru cu actorii, unul apropiat şi personal, creând astfel o legătură puternică între ei, scenă şi personaje. De altfel, se simte plăcerea de a juca în modul în care aceştia îşi rostesc replicile, prin energia pe care o transmit publicului, dar şi prin sentimentele covârşitoare care iau cu asalt întregul loc. În plus, apropierea publicului faţă de actori se produce ş prin faptul că scena este mică, iar spectatorii stau pe gradene, ceea ce creează din nou intimitate între personaje şi cei care le privesc cu mult entuziasm şi poate cu o lacrimă vărsată pe obraz.

După călătorii atât în afara ţării, cât şi în interior, la festivale precum FEST - FDR din Timişoara sau FITO din Oradea, Oraşul nostru poposeşte şi la Satu Mare, în cadrul Festivalului Internaţional Multicultural de Teatru, unde îşi încântă încă o dată privitorii şi adăugând mai multă valoare acestui eveniment şi ofertei generoase pe acesta îl oferă, în cadrul unei instituţii (Teatrul de Nord) care creşte de la zi la zi, de la spectacol la spectacol, existând aici proiecte frumoase şi ambiţioase.

Astfel spus, Oraşul nostru este una dintre producţiile teatrale importante de pe scena autohtonă din ultimii ani, dovadă fiind şi nominalizarea în cadrul premiilor UNITER, fiind totodată un spectacol bine construit şi gândit, care emană multă viaţă şi emoţie, care vorbeşte despre timpuri trecute care merită să fie amintite, despre oameni de demult ale căror memorii nu au fost uitate, dar mai ales despre timpul care nu iartă pe nimeni şi despre fragilitatea omului înaintea sa. Pentru că omul nu va rezista timpului, dar istoria sa personală va dăinui.

Oraşul nostru
de Thornton Wilder
Regia: Cristian Ban
Distribuţie: Ioan Peter, Alex Margineanu, Cecilia Lucanu-Donat, Angela Petrean-Varjasi, Stefan Statnic, Dorina Darie-Peter, Roxana Sabău, Robert Pavicsits, Călin Stanciu
Scenografia: Cristina Milea
Lumini: Lucian Moga.