Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Focus Drama, Satu Mare, 2018

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Represaliile paranoice ale unei minţi ignorante - M.I.S.A. PĂRUT la Focus Drama, Satu Mare, 2018


noiembrie 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Unul dintre genurile pe care le abordează şi prin care se afirmă tot mai mult Reactorul din Cluj pe plan naţional este teatrul documentar. Un gen care atrage din ce în ce mai mult public datorită subiectelor pe care le tratează, dar şi prin abordările alternative în care prezintă produsul final, implicând privitorul în spectacol şi apropiindu-l de problema dezbătută. În această categorie includ şi spectacolul M.I.S.A. PĂRUT, unul definitoriu pentru ceea ce îşi propune Reactorul, totodată unul dintre marile succese ale teatrului independent clujean, câştigător al premiului pentru regie în cadrul Maratonului Teatrului Independent - Bucharest Fringe din 2017. De asemenea, o apariţie importantă în peisajul teatral autohton ca urmare a subiectului pe care alege să îl analizeze. Pornind de la cazul ficţionalizat al Danei Atudorei, membră a notoriei asociaţii M.I.S.A., se lansează o serie de întrebări legate de legitimitatea şi moralitatea unor acţiuni reprobabile, dar şi de manipularea grosolană care poate fi răspândită de toate canalele media împotriva unui inamic imaginar, din nevoia aproape stringentă de a blama pe cineva.

Mai precis, spectacolul prezintă pe larg povestea personajului inspirat de Dana Atudorei, pornind de la relaţia şubredă cu părinţii ei prea protectivi până la intrarea ei în gruparea yoghină şi apoi la internarea ei într-un spital de psihiatrie, pusă la cale de părinţii ei, în complicitate cu personalul medical. Vorbim desigur despre o serie întreagă de manipulări şi constrângeri care aveau să îi afecteze viaţa tinerei într-un mod greu de suportat. Regizorul Dragoş Muşoiu construieşte întregul spectacol într-o cheie a absurdului moral, care în multe momente frizează delirul şi ridicolul total. Îşi alcătuieşte astfel reprezentaţia încât aceasta să se desfăşoare în trei planuri distincte, corelate însă între ele, alternând între particular şi general. Primul plan este cel dedicat personajului principal, prin care spectatorii ajung să cunoască detaliile cu adevărat relevante în ceea ce priveşte percepţia publică asupra M.I.S.A., dar şi a practicanţilor ei, prin tratamentul lipsit de compasiune aplicat atât de familie, cât şi de autorităţi. Al doilea plan este reprezentat de glasul mai multor membri care fac cunoscute tratamentele brutale la care au fost supuşi pentru a prezenta un adevăr trunchiat, prezentând totodată o poveste alternativă a experienţelor din cadrul mişcării. Un al treilea plan face referinţă la modul furibund în care presa naţională a atacat acest fenomen, făcând din M.I.S.A. şi din liderul lor, Gregorian Bivolaru, un adevărat inamic al naţiunii, un diavol care corupe minţile şi trupurile tinerilor pentru câştigul propriu. De altfel, ceea ce transmite într-un mod subtil spectacolul lui Dragoş Muşoiu este tocmai această nevoie de a crea un duşman suficient de credibil şi diavolesc încât toată furia, toată frustrarea şi toată ignoranţa să fie îndreptate într-un atac continuu şi plin de intensitate spre acesta.

De asemenea, trebuie menţionate şi modalităţile prin care viziunea regizorală a spectacolului este înfăptuită. În primul rând trebuie amintită scenografa Anda Pop, care reuşeşte prin decor şi prin costumaţia să redea senzaţia de nebunie generală, costumele actorilor aducând a cămăşi de forţă folosite în spitalele psihiatrice. Pe lângă acestea, mai este şi decorul alcătuit din cadre metalice care impun o anumită stare şi un anumit imaginar, creionând relaţiile dintre personajul principal şi personajele-anexe, sugerând atât singurătatea şi izolarea primeia, cât şi influenţa corozivă şi apăsătoare a celorlalţi. Tabloul este completat şi de momentele muzicale compuse de Danaga, care întregesc o atmosferă deja densă, dar fulminantă de urmărit.

Spectacolul se bucură şi de o distribuţie inspirat aleasă, cu actori talentaţi şi bine pregătiţi, care reuşesc rând pe rând să redea o experienţă completă şi să apropie prin prestaţiile lor publicul de întrebările pe care încearcă să le lanseze. Astfel că, pe rând, Raluca Mara, Cătălin Filip, Oana Mardare şi Bogdan Bob Rădulescu ajung să întruchipeze protagonistul ficţionalizat şi să îi ofere o voce care să poată răsuna în rândul privitorilor, creând o punte între realitate şi ficţiune. Ba mai mult de-atât, prin explorarea personajului principal de către fiecare dintre cei patru actori, se conturează o înţelegere mai profundă asupra problemei, precum şi a faptului că nu a fost vorba de un caz singular, ci că experienţa fetei a fost împărtăşită într-un mod mai mult sau mai puţin asemănător şi de alte persoane.

Întrebările care se nasc din acest spectacol sunt şi ele multiple şi vizează mai multe arii de interes. Astfel este pusă la îndoială normalitatea colectivă şi, în fond, ceea ce înseamnă de fapt să fii normal într-o societate care îşi doreşte să fie orice, dar nu normală. De asemenea, se poate discuta despre foamea hulpavă a presei pentru scandal şi disponibilitatea ei de a-l menţine cât mai viu tocmai pentru a avea în continuare subiecte cât mai atractive pentru paginile ziarelor. O altă chestiune propusă atinge şi reminiscenţele din perioada comunistă ale oamenilor care ajung să acuze ceea ce nu înţeleg şi să combată o problemă într-un mod care contravine, în fapt, propriilor valori morale, dar care îşi găseşte justificarea printr-o optică cu un spectru destul de îngust, tradiţionalist şi puternic conservator.

M.I.S.A. PĂRUT, spectacolul teatrului Reactor, este o apariţie importantă pe scena teatrului independent românesc, fiind totodată şi o reprezentaţie cu un puternic impact emoţional şi cu o construcţie foarte bună din toate punctele de vedere. Este un spectacol pe care oricine ar trebui să îl urmărească, pentru că ridică întrebări despre o societate românească bântuită încă de fantomele trecutului comunist, dar şi de stafiile unui prezent care este încă puternic conservator în ceea ce priveşte morala şi valorile creştine, dar care inspiră de multe ori o gravă superficialitate a virtuţilor. M.I.S.A. PĂRUT ilustrează într-un mod succint toate neregulile cu care se confruntă România postdecembristă.

de Alexa Băcanu
Regia: Dragoş Alexandru Muşoiu
Distribuţia: Raluca Mara, Cătălin Filip, Oana Mardare, Bogdan Bob Rădulescu
Scenografia: Anda Pop
Muzica: Danaga



 Toate articolele despre Focus Drama, Satu Mare, 2018
 Toate articolele despre M.I.S.A.PĂRUT


0 comentarii

Spacer Spacer