Despre abuz şi părinte în noul mileniu - Smaralda vă vede la Focus Drama, Satu Mare, 2018

Al treilea text finalist din cadrul evenimentului Focus Drama 2018 este cel scris de Selma Dragoş, Smaralda vă vede. Piesa este scrisă pe un ton comic şi este atrăgătoare pentru publicul tânăr, incluzând elemente-cheie ce sunt o punte pentru a înţelege şi a empatiza. În ciuda tonului vesel, în textul Selmei Dragoş regăsim o critică adusă violenţei domestice şi consecinţelor ulterioare ale acesteia, care pot crea o întreagă reţea de complicaţii în mintea copiilor şi pot duce la un final nefericit. Spectacol-lectură a fost coordonat de către Ioan Ardelean, acesta oferind o personalitate aparte reprezentaţiei, în acelaşi timp antrenantă, entuziasmantă şi educativă. În plus, spectacolul s-a bucurat de o distribuţie care a interpretat textul cu multă energie şi vitalitate, fiind nu doar o lectură incitantă, ci şi o experienţă care a putut fi atât pe placul celor mai tineri, cât şi a celor mai înaintaţi în vârstă.

Piesa o are protagonistă pe Smaralda, o fetiţă plină de entuziasm, căreia îi place să facă vloguri pe YouTube şi care, într-o călătorie la mare alături de mama ei, îl surprinde pe unul dintre profesorii din şcoala ei în ipostaze care ei îi sugerează că aşa-zişii membri de familie de care acesta este însoţit sunt de fapt răpiţi de la alte familii şi ţinuţi cu forţa lângă el. Iar de-aici începe o întreagă cruciadă pentru a-l demasca şi pentru a prezenta întregii lumi adevărata faţă a acestuia, folosindu-se de mediul online pentru a face lumină asupra acestui caz, atrăgând-o totodată şi pe mama ei în această poveste. Iar din acest punct pornesc mai multe teme care pot fi discutate, dar şi o serie de viziuni care se materializează în jurul a patru voci distincte, oferind fiecare un punct de vedere viabil. Astfel că, în Smaralda vă vede, atenţia este direcţionată asupra modului în care tinerii pot să creeze scenarii fanteziste pe baza unor întâmplări reale grave, tocmai din pricina faptului că gravitatea acestora este încă neclară, iar o răsculare infantilă împotriva violenţei domestice poate avea un efect real şi îi poate învăţa pe cei mai tineri despre datoria civică a fiecărui om. De aici, putem discuta despre o altă temă conexă, şi anume cea a tehnologiei, textul demonstrând că ea poate fi folosită şi cu scopuri mai serioase şi mai importante decât pentru simplul amuzament. Tot aici regăsim şi o altercaţie între modul tradiţional şi cel modern de a creşte un copil, între felul mai autoritar de a se impune în relaţia cu acesta, al profesorului acuzat de violenţe, şi cel amical pe care mama Smaraldei încearcă să îl adopte în relaţia cu fiica sa.

Astfel că, aşa cum aminteam adineaori, spectacolul-lectură are patru voci distincte, care adaugă fiecare un tuş de culoare naraţiunii generale, creând astfel un mozaic al percepţiilor legate de familie şi de modul în care aceasta ar trebui să funcţioneze. În primul rând, e vocea Smaraldei care oferă adevărata bază a piesei şi care ilustrează o inocenţă neprihănită şi justiţiară, încercând să ia în mâinile proprii responsabilitatea de a-l demasca pe profesor, convingând şi pe alţii, prin intermediul canalului ei să se alăture cauzei sale. Apoi, este mama ei, care pare adeseori aeriană, care încearcă moduri alternative de a-şi creşte copilul şi a cărui ştrengărie este pricinuită tocmai din lipsa oricărui fel de figuri autoritare din partea sa, alegând să fie mai mult o prietenă, decât un părinte, ilustrând în profunzime un soi de iresponsabilitate socială. Cel de-al treilea este profesorul, care îşi narează viaţa şi modul în care i s-a schimbat atunci când a apărut Smaralda, creionând un portret sobru şi inteligent, care suferă însă de o personalitate colerică, ceea ce cauzează o serie de întâmplări neplăcute, în urma cărora ajunge singur şi şomer. Nu în ultimul rând, este prezentă şi vocea online-ului, având o pondere însemnată, tocmai pentru că acesta este cel care o încurajează pe Smaralda să îşi ducă la bun sfârşit lupta şi este, în fond, lumea în care aceasta trăieşte şi pe care alege să o includă atât în viaţa ei, precum şi în viaţa altora.

Smaralda vă vede este un text important, care ar trebui montat datorită tematicii sale educaţionale, îndreptate atât copiilor, tinerilor, precum şi adulţilor, dar şi pentru a-i încuraja pe cei mai juni să reacţioneze în situaţiile conflictuale, arătându-le că şi ei au putere şi pot să doboare autoritatea abuzivă a adulţilor. De asemenea, este un comentariu bun pentru o creştere mai eficientă a copiilor, încercând să explice că cea mai bună metodă este totuşi cea care se află la mijloc, o îmbinare a celor două extreme prezentate în piesă: pe de-o parte o figură care să impună respect, iar pe de altă parte o figură care să inspire încredere.

Prin urmare, textul Selmei Dragoş încurajează o colaborare între diferite generaţii pentru a crea un viitor mai propice tuturor şi pentru a pune capăt unei probleme autohtone care rezidă şi astăzi şi care este ignorată din pricina tăcerii pe care cei vizaţi o aleg în detrimentul unui strigăt de ajutor.

de Selma Dragoş
Regia: Ioan Ardelean
Distribuţia: Dorina Nemeş, Sorin Oros, Sergiu Tăbăcaru, Anca Similar, Cristian But, Vlad Mureşan, Tibor Szekely, Andrei Stan, Lucia Maria Racşan.