Fărâme de amintiri readuse la suprafaţă - Uitasem la Focus Drama, Satu Mare, 2018

Cel de-al patrulea text finalist al Focus Drama, 2018, este şi cel care probabil atinge în cel mai puternic mod coarda sensibilă a spectatorilor prezenţi. Uitasem, căci despre ea este vorba, este o piesă scrisă de un autor care a preferat să semneze cu pseudonimul Leana Barbu, păstrându-se astfel anonim. Spectacolul-lectură a fost coordonat de talentata regizoare Diana Dragoş, iar interpretarea i-a aparţinut actorului Mihai-Florian Niţu, cei doi reuşind să redea integral emoţia pe care textul o emană şi să transforme o simplă lectură într-un adevărat eveniment teatral. Prin urmare, există mult potenţial ca acest text să fie transpus într-un spectacol valoros, dacă cele trei ingrediente vitale rămân neatinse.

În primul rând, vorbim despre textul dramaturgului anonim, care este scris cu multă fineţe, oferind totodată spaţiu creativităţii şi unei dezvoltări multilaterale, care să-l transforme dintr-o monodramă într-o reprezentaţie de proporţii. Această elasticitate a textului şi faptul că propune de-a lungul său direcţii şi noi dimensiuni este unul dintre punctele importante care face din Uitasem o piesă atât de atractivă. Dar cel mai important aspect al textului este subiectul pe care îl abordează, prezentând o confesiune inocentă şi emoţionantă asupra vieţii şi a felului în care ea funcţionează făcută de un tânăr căruia soarta i-a fost potrivnică, care locuieşte într-un centru de plasament şi pe care, mai apoi, paşii îl duc către "ţinutul făgăduinţei", Germania. Mai mult decât un comentariu social, pe care autorul / autoarea îl inserează în text, legat de tratamentul nu prea prielnic de care românii au parte în acea parte de Europă, regăsim un manifest despre viaţă în general, despre greutăţile care se ivesc la tot pasul, despre mecanismul firesc prin care încercăm să le alungăm şi despre momentele crunte în care acestea îşi fac simţită din nou prezenţa. Personajul este construit într-un mod credibil, iar firul narativ este conturat astfel încât să scoată la iveală aceste teme, precum şi să inducă printre spectatori un val de empatie, mai ales că, conform precizărilor date de autor / autoare, faptele sunt reale, iar piesa este constituită pe baza multor ani de terapie. Aşadar, această temă a uitării şi a reamintirii este una cât se poate de reală şi atinge puncte nevralgice precum absenţa unor chipuri părinteşti din viaţa infanţilor sau o dragoste care este consumată doar pe jumătate, care devine mai apoi dispensabilă odată ce se ivesc posibilităţi mai bogate.

În al doilea rând, un merit însemnat îl are regizoarea Diana Dragoş, cea care a pus pe picioare spectacolul-lectură şi cea care i-a oferit personalitate, scoţând la iveală potenţialul pe care textul îl are. Ba mai mult decât atât, a ştiut să îl trateze cu inteligenţă şi să facă schimbări subtile între dramă şi momente ironice, ilustrând complexitatea pe care piesa o poate oferi. În fapt, ea este răspunzătoare pentru faptul că lectura iese din această sferă şi se apropie foarte mult de un spectacol de sine stătător. Trebuie menţionate şi montajele audio care întăresc trecerile dintre momentele grave şi cele care prezintă o uşoară urmă de sarcasm.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionată prestaţia actorului Mihai-Florian Niţu, care îi oferă o voce personajului principal şi care îl întruchipează într-un mod emoţionant, fără a cădea însă pe o pantă a tragismului, dozându-şi jocul astfel încât să redea o imagine credibilă a protagonistului, care cu toate că suferă şi este trist, are în acelaşi timp o inocenţă şi o naivitate care nu i s-au şters odată cu experienţele nefaste. Ce trebuie remarcate la tânărul actor sunt naturaleţea şi versatilitatea cu care acesta îşi construieşte personajul, astfel încât dă impresia unei confesiuni sau a unei mărturii din jurnalul propriu şi nu a unei lecturi de text dramatic. De asemenea, de admirat este şi capacitatea sa de a personifica şi de a transpune traumele pe care protagonistul le are din cauza episoadelor prin care trece, dar şi limbajul fizic care funcţionează în parametrii excelenţi şi care sunt puşi la punct până la cel mai mic detaliu. Aşadar, vorbim de o abordare completă din partea actorului, care a avut grijă să redea totul cât mai atent şi să scape de impresia de spectacol-lectură, oferind o reprezentaţie care îi face multă cinste.

Aşadar, Uitasem este un text care are potenţial de a deveni un spectacol important, odată prin tematica sa şi modul dramaturgic de abordare, dar şi printr-o construcţie bine gândită, cum a fost în acest spectacol-lectură. De fapt, dacă s-ar păstra această combinaţie cu Diana Dragoş la cârma spectacolului şi Mihai Niţu în rolul protagonistului, s-ar obţine fără îndoială o reprezentaţie spectaculoasă, cu multe nuanţe şi mult sentiment. Desigur, aceasta ar putea fi abordată atât sub această formă monodramatică, cât şi ca un spectacol mult mai amplu, oferind spaţiu de manevră şi multă libertate de exprimare echipei tehnice. Însă, până atunci, acest al patrulea text finalist încheie seria acestui tip de evenimente din cadrul Focus Drama, conturând totodată o imagine frumoasă asupra situaţiei actuale de la Teatrul de Nord din Satu Mare.

de Leana Barbu
Regizor-coordonator: Diana Dragoş
Distribuţia: Mihai Niţu.