Scena goală, aşteaptă - Richard 3

Finalul anului 2018 a adus pe scena (scenele, mai bine zis) Teatrului Bulandra trei premiere: Coriolanus, Pisica pe acoperişul fierbinte şi Treapta a noua. Trei regizori din generaţii diferite: Alexandru Darie, Dinu Cernescu şi Anca Maria Colţeanu. Trei autori cu problematici actuale: William Shakespeare, Tennessee Williams şi Tom Ziegler.

Început de 2019. Spaţiul de repetiţii e în aşteptare. Pe cine aşteaptă oare?

Anul 2019 va începe cu revenirea lui Andrei Şerban cu un spectacol (poate două?), care în mod cert va face senzaţie şi va fi (ca de obicei pentru spectacolele lui A.Ş) un succes de public.

Scena nu a aşteptat foarte mult! Frumos început!

Richard 3. Povestea unui rege


În 2009, în revista Yorick, Ioana Moldovan scria un articol care punea un accent spectaculos pe povestea acestui rege - semn al intrigii, crimei, trădării, răutăţii oamenilor "însemnaţi" de soartă:
Aceste rânduri par că vor să-l scuze şi să-l redea istoriei adevărate pe Richard III, folosind chiar vorba grea "fraudat". Dar acum, în 2019, nu mai contează istoria reală a personajului Richard III, contează ce se întâmplă acum pe scenă; da, vedem un personaj odios care nu ascunde de nimeni faptul că el adună toate defectele unui om care se simte hulit, respins, aruncat în afara vieţii, El îşi va face singur, cu puterea diavolească a minţii sale, o dreptate ce va atrage minciuna, înşelătoria şi crima, ajutat şi de slăbiciunile şi prostia celor din jurul său.

Happy end-ul, adică moartea sa, nu este o bucurie, pentru că exemplul lui Richard III este pentru mulţi o lecţie de învăţat şi urmat. Au trecut circa 426 de ani de la scrierea piesei şi ne mirăm în continuare că "Shakespeare (este) contemporanul nostru" (apud Jan Kott - 1964), că tot ce citim sună de parcă sunt vorbe de azi:
Andrei Şerban ne aduce cu picioarele pe pământ, pe pământul de azi, provocându-ne şi punându-ne imaginaţia la grea încercare: să ieşim sau nu din litera istoriei şi cuminţi să-l citim, să-l ascultăm pe Shakespeare? Dar nu oricum, ci cum vrea el. E un mod de a ne conduce pe drumul istoriei. Istoria pe care o trăim azi, zi de zi, spectator sau nu.

Defectele regalităţii (noi românii vom uita curând că am fi putut avea o altă viaţă acceptând regalitatea!) cu lumea din jurul acesteia, cu politicieni curaţi sau mai puţin curaţi, cu fastul şi falsitatea acestui fast, apar scoase la iveală de vorbele şi faptele piesei ce se derulează în faţa ochilor noştri.


O traducere frumoasă (Dana Dima) care face ca vorbele să fie clare, pe înţelesul oricui, iar rostirea, ca şi sensurile frazelor, să fie limpede.


Richard 3, adaptare după Wiliam Shakespeare...

Din 15 ianuarie 2019, Andrei Şerban şi Dana Dima au atacat o partitură grea, dar care va da prilejul unor deosebite creaţii unei echipe de actori ai Teatrului Bulandra, având cap de afiş un invitat, care nu este prima oară pe scenele Teatrului: Marius Manole, alături de Rodica Lazăr, Mirela Gorea, Alexandra Fasolă, Cornel Scripcaru, Cătălin Babliuc, Adrian Ciobanu (Piţigoi), Alin State, Lucian Ifrim, Constantin Dogioiu, Catinca Maria Nistor... Şi guest star: George Ivaşcu.

Reluare a spectacolului de succes de la Budapesta (în februarie 2018 scriam aici despre spectacolul III Richard de Wiliam Shakespeare la Teatrul Radnoti Miklos, în regia şi scenografia lui Andrei Şerban), într-un decor asemănător celui de la Budapesta, Andrei Şerban creează un cadru nou vizual şi sonor folosind muzica semnată şi "dirijată" de Raul Kusak.

Am plecat de la repetiţie şi-mi sună în urechi vocile actorilor, zgomotul paşilor pe scândura scenei, forfota cu sens a mişcării acestora.

De câteva zile, după lecturile de rigoare, după ce au coborât pe scenă într-un decor marcat, totul a căpătat dinamica şi febra repetiţiilor, a repetiţiilor cu Andrei Şerban. Vocea lui Cătălin Babliuc şi "orchestra" lui Raul Kusak, cu ritm puternic sau fără ritm, având în spate corul actorilor ce emană bucuria conştientizării unei realizări...

Am văzut de-a lungul anilor jucându-l pe Richard III actori minunaţi: Lawrence Olivier, George Vraca, Ştefan Iordache, Marcel Iureş, Al Pacino (Looking for Richard), Ion Marinescu (spectacol de televiziune) şi anul trecut la Budapesta pe Róbert Alföldi, care ne apropie de spectacolul ce se repetă la Bulandra, Sala Liviu Ciulei (în mintea şi sufletul meu există o asemănare de stare şi tradiţie între această sală şi sala Pietro Grassi de la "Piccolo Teatro" Milano; poate şi datorită faptului că ambele săli îşi leagă numele de doi coloşi, oamenii de teatru Liviu Ciulei şi Giorgio Strehler... dar voi vorbi despre aceasta paralelă altădată).


Marius Manole are şansa - îmi permit să o spun - unică de a juca acest rol sub bagheta lui Andrei Şerban, într-o concepţie regizorală foarte, foarte fresh şi plină de energie. Şi am siguranţa că va face un mare rol. Va fi o împlinire a sa.


Câţi ani ai Andrei Şerban? O întrebare îndreptăţită având în vedere tinereţea conceptuală a spectacolului.


Viaţa Teatrului s-a schimbat.