8... şi mai multe jumătăţi - 8 la DaKINO, 2019

Mihai Pîrcălabu vine, la DaKINO 2019, cu un film deosebit. I-ai putea spune ciudat; complex sau provocator, dar şi confuz, pe alocuri. O mixtură care, paradoxal, s-ar dori riguroasă, dar reuşeşte uneori să calce în mici străchinuţe, pline cu amănunte greu de explicat.
De ce paradoxal? Pentru că scenariul 8-ului său pare extrem de grijuliu croit, la nivelul naraţiunii: unitate de loc şi de acţiune - totul petrecându-se într-o cameră, în timp real; personaje aflate într-o confruntare directă, violentă... ba chiar mai mult decât atât.

Premisele faptice declanşează consecinţe directe şi imediate. Care, la rândul lor, generează alte premise, până la un punct incitante. Mai departe, sarabanda ipotezelor şi a deducţiilor trece în seama spectatorului, singurul rămas să-şi bată capul cu ele... Asta dacă vrea să priceapă cum au stat lucrurile; ce este / ce poate fi dincoace şi dincolo de acţiunea la care a asistat; cât din ea se petrece în plan real şi cât imaginar.

El şi Ea - tineri, singuri în cameră. În pat. Preludiul (un fel de...) - pe laptop. Nu, nu cu filme "din acelea". Zgomotele fictive din device devin, brusc, realitate când doi hoţi intră peste ei. Scop: jaful. El e cooperant, ba chiar mai mult decât atât: le dă toţi banii; e fricos, prevenitor, chiar onctuos... gata să meargă şi la bancomat, dacă prada cash nu li se pare suficientă. Ba e suficientă. Băieţii au venit la pont, ştiu cât e potul.

Peste aşteptările lor e Ea. N-o băgaseră la socoteală. O bagă acum. Violul este scurt, fără menajamente. În timp ce El, legat şi cu gura astupată, urlă. În locul ei? Se termină (8 minute, nu mai mult. Cum să depăşeşti titlul, se poate?!)

După... Ea nu-i mai acordă partenerului ei nici o atenţie. Dispreţ, lehamite, şoc sau resemnare? Se duce la duş, să se cureţe. El iese pe terasă... mai numără o dată; o fi casier? Ai zice că următorul său pas îl va face în gol. Dar nu. Cut! Îl regăsim în baie, cu capul scufundat în apă. S-a sinucis, totuşi? Nici vorbă. Ieşit la suprafaţă (în realitate), din camera de alături se aude plânsul unui bebeluş. Nu-l vedem. Dar... nici pe ea! Realitate, sau închipuire? O ia care cum îi pică bine.

Dacă dialogurile sunt destul de schematice şi, de aceea, strict funcţionale (nu şi convingătoare), actorii par a fi văduviţi de necesarele determinări ale personajelor pe care le joacă. Iar asta se simte. Rămâne, deci, acţiunea. Aici e-aici...

Pentru 11 minute de film efectiv, sunt totuşi cam prea multe mistere (desigur că neexplicate), ca să te gândeşti doar la o cine-brambureală din categoria celor revărsate adesea sub titlul de "experiment juvenil", "încercare îndrăzneaţă" sau "sfidarea canoanelor".

Dacă ai privit atent, încep să curgă întrebările: de ce a fost el atât de darnic: laşitate sau grija de a scăpa, amândoi, de ce putea fi (şi a fost) mai rău? Placiditatea ei iniţială decurge din limitele interpretative ale Cosminei Olariu, sau se / îi aştepta pe agresori? Îi repugnă, sau acceptă / îi face plăcere actul sexual la care este supusă să participe? Normal, sau anal? A mai rămas cu el, după aceea, sau nu? Dacă da - copilul care plânge e rodul violului, sau doar... să se fi trecut peste şi să se fi mers înainte, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat? Refugiul pe terasă, după... încearcă gândul sinuciderii, sau doar o gură de aer proaspăt? De ce scenaristul i-a dat lui o identitate (Andrei), iar Ea este doar Andrei's girlfriend? Prea multe întrebări.... neclarităţi sau erori.

Prezentarea scrisă a filmului zice că "8 minute este durata zborului din Elveţia până în Germania. 8 minute este timpul de care lumina are nevoie pentru a călători de la Soare până la Pământ. 8 minute au schimbat radical viaţa lui Andrei". Două afirmaţii - una confuză (durata zborului - pe ce distanţă şi cu ce viteză?) iar cealaltă inexactă. Dacă mai punem la socoteală şi cele 8 minute pe care scenaristul pretinde că le-ar mai trăi creierul după oprirea inimii... ajungem la concluzia, deloc îmbucurătoare, a culturii de internet.

Dar, mă rog... filmul te pune pe gânduri, poate cum n-au reuşit altele mai mari şi mai importante. Alt paradox...

Ce-i drept, şi integramele, puzzle sau cubul lui Rubik te pun. Dar nu aşa.