Supereroii amorului modern - How to Date a Feminist, la UTE Fest, 2019

Pînă mai ieri, credeam că feminismul poate fi practicat doar de către femei. Spun practicat, pentru că presupune oarecare îndîrjire şi exagerare alinierea la această castă, nu orice femeie e făcută să fie feministă. Şi cum la unele cărţi mă atrage coperta sau titlul, uite că devin brusc curioasă cînd văd titlul acestui spectacol de teatru. Cum să ieşi cu un feminist. Feminist? Un el poate fi feminist?

Hai să-l cunoaştem pe Steve. Trage la o parte o perdea de mătase verde care desparte scena de scaunele pe care stau spectatorii şi cînd nu se mai poate acoperi cu faldurile perdelei, iată-l! Îşi face apariţia în costumul lui Adam. Ştiu că expresia e "costumul Evei", dar... Aşezată pe un scaun şi aranjîndu-şi ultimele detalii ale ţinutei, Kate îi spune să se grăbească, mai sînt 5 minute pînă începe... De fapt, începuse.

Kate şi Steve, treizeci şi ceva de ani, se pregătesc să meargă la o petrecere, un bal mascat. Ea poartă o bustieră roşie cu auriu şi pantaloni scurţi albaştri cu nişte stele ce amintesc de steagul Americii (tărîmul libertăţii de unde trebuie că au emanat şi ideile de eliberare de sub jugul masculinităţii dominante), el încearcă mai întîi să se costumeze în Superman, dar pentru că îi dau niscaiva bătăi de cap nişte ciorapi verzi de damă, optează pînă la urmă pentru o variantă mai uşor de îmbrăcat şi alege să fie Robin Hood.

Dialogurile, de un umor savuros, sînt piesa de rezistenţă a spectacolului. În doar cîteva replici, Steve şi Kate ne spun încă de la început aproape totul despre ei. Ea e jurnalistă, el brutar. Ei îi plac rujurile, brioşele şi Heathcliff, eroul din La răscruce de vînturi. Romantismul rămîne pentru ea doar în cărţile de dragoste, căci în viaţa reală dă numai peste nemernici; tocmai s-a despărţit de Ross, şeful ei. El nu prea înghite brioşele, pentru că sînt prăjituri egoiste, nu le poţi împărţi cu nimeni. S-a despărţit şi el de Karina, care nu îl iubea pe el, iubea conceptul pe care şi-l construise despre el.

Steve înfierează patriarhatul şi se declară feminist. Ce înseamnă exact asta, că un bărbat e feminist? Pare că e acelaşi lucru ca atunci cînd o femeie e adepta acestui curent de opinie. Pentru că el începe să îi facă avansuri lui Kate, dar la fiecare gest o întreabă dacă este de acord să facă acel gest. Trebuie să existe consens verbal explicit atunci cînd o sărută. Pot să? Vrei să? Îmi dai voie să? E amuzant pentru public, obositor pentru Kate. Ea e emancipată, nu-i vorbă, şi-ar dori salariu egal cu al colegilor de sex masculin, dar ar vrea totuşi un bărbat mai hotărît. Însă cum una vrei, alta găseşti, şi uneori te mulţumeşti cu ce găseşti, Steve şi Kate decid în scurt timp să se căsătorească. Şi cum una zice povestea şi alta e realitatea, nu este totul perfect pînă la adînci bătrîneţi: în povestea noastră mariajul lor durează... 90 de minute.

Spectacolul e cu vreo 20 de minute mai lung de-atît. Ritmul alert e acelaşi de la un capăt la altul (deşi, parte a interacţiunii cu publicul, Steve cere spre final o pauză, şi pretinde glumind că lumea a obosit), dialogurile sînt spumoase, iar dansurile şi refrenele romantice (interpretate de cei doi ca într-un concurs de karaoke) sînt un respiro binevenit în caruselul verbal al piesei.

Cum să ieşi cu un feminist este o probă de rezistenţă pentru cei doi actori, Yvon Jansen şi Rafael Sanchez, care au realizat şi regia spectacolului de la Schauspiel Köln ce a avut premiera în primăvara lui 2019. Cei doi sînt căsătoriţi de-adevăratelea, formează un cuplu care discută pe scenă despre probleme de cuplu.

O găselniţă care în mod sigur nu există în scenariul original şi care are impactul dorit: scena în care sînt proiectate nişte fotografii vechi cu Yvon şi Rafael în ipostaze... civile: imagini din copilărie sau cu ei mult mai tineri, poze din vacanţe, îmbrăţişaţi, bînd bere sau cu un copil mic în braţe. Un cuplu care, iată, se arată aşa cum e cu adevărat. Într-un spectacol care vorbeşte despre aparenţe, despre distanţa între ce pretindem că sîntem şi ceea ce sîntem de fapt, acest "album de familie" chiar se potriveşte de minune.

Piesa are de fapt 6 personaje, Kate mai joacă încă două roluri: fosta iubită a lui Steve şi mama lui Steve. Iar Steve e, alternativ, fostul iubit al lui Kate şi tatăl lui Kate. Toţi încearcă să submineze într-un fel sau altul relaţia personajelor principale şi de fapt nu e o singură poveste de dragoste, sînt... patru. Indiferent ce personaj interpretează, Yvon Jansen şi Rafael Sanchez joacă cu multă bucurie şi aplomb. Uneori mi-a făcut impresia că se distrau şi ei odată cu publicul.

Intrarea în roluri se petrece la vedere, garderoba e pe scenă: costume, peruci, toate se schimbă rapid, în timpul replicilor sau pe cîte un intermezzo muzical. Un-break my heart e refrenul care revine, alături de multe piese romantice; era cît pe-aci să fie şi 99 Luftballoons, care îi plăcea lui Kate, dar Steve se pricepe mai bine la muzică şi i-a atras atenţia că nu-i melodie de dragoste, ci un cîntec împotriva războiului. Tot un fel de război e şi veşnica dispută dintre sexe sau in/egalitatea dintre genuri...

Britanica Samatha Ellis a scris Cum să ieşi cu un feminist în anul 2016. Să fie oare feminismul cu adevărat o problemă a societăţii actuale? Rafael Sanchez spune că în Germania chiar este: "Cuvântul feminism, afirmă el, este pentru 95% dintre germani o vorbă de ocară. Dacă într-un interviu pentru angajare veţi spune că sunteţi feministă, e ca şi cum aţi spune că sunteţi însărcinată cu tripleţi şi simpatizaţi cu Statul Islamic. Termenul provoacă frică".

De cînd există teatrul, comedia e cea mai potrivită metodă de a discuta în glumă despre lucruri serioase. Cînd eşti relaxat, rîzi dacă actorii de pe scenă spun că asemănarea dintre romanele de dragoste citite de femei şi filmele porno la care se uită bărbaţii este că ambele induc aşteptări nerealiste. Dar dincolo de rîs, descoperi imediat şi un strat mai profund. Sau dacă un personaj se crede Wonder Woman, visează la declaraţii înfierbîntate de amor şi se aranjează să arate impecabil cînd merge la o întîlnire, dar apoi îi spune bărbatului cu care iese: Ştii, de fapt nu sînt tocmai o zeiţă a sexului...

Cum să ieşi cu un feminist e genul de spectacol care, pe lîngă că ne binedispune, s-ar putea să mai ostoiască un pic eventuale dezamăgiri provocate de ţinte nerealiste. Şi care, sub camuflajul feminismului, sugerează că, atunci cînd renunţăm la măşti, clişee şi curente la modă, toţi avem nevoie de aceleaşi lucruri de la un partener, indiferent de gen şi de preceptele corectitudinii politice cu care operează societatea contemporană.

Schauspiel Köln
How to date a feminist / Cum să ieşi cu un feminist de Samantha Ellis
Regia: Yvon Jansen, Rafael Sanchez
Cu: Yvon Jansen, Rafael Sanchez
Dramaturgie: Stawrula Panagiotaki
Scenografie şi costume: Sara Giancane
Light design: Manfred Breuer
Prezentat la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, 19-30 noiembrie 2019