Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Gisaengchung / Parasite

Lupta de clasă - Gisaengchung / Parasite


Dilema Veche, noiembrie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În Gisaengchung / Parasite, cei patru membrii ai unei familii sărace se infiltrează, prin subterfugii prea suculente pentru a le detalia aici, în viaţa unei familii super-bogate: scapă de meditatorul la engleză, de şoferul tatălui, de bonă - şi le iau locul. Parabola lui Bong Joon-ho, nervoasă şi lucidă, vorbeşte pe şleau despre lumea de azi: o lume dezbinată şi antagonică, în mijlocul căreia se cască hăul tot mai adînc dintre privilegiaţi şi deposedaţi. Imaginea societăţii din Gisaengchung / Parasite e evident simplificată, dar în niciun caz neconformă cu realitatea din teren: bogaţii lui Bong sînt naivi şi deconectaţi de stradă, trăind în bula lor călduţă de irealitate; săracii - aşa cum spune cineva în film - nu-şi permit luxul de a fi buni. Ce iese cînd amesteci substanţele astea inflamabile? În cazul fericit, cocktail-ul molotov al lui Bong: un strigăt de revoltă cu bătaie lungă, animat - şi dezabuzat - de ideea luptei politice, care nu sacrifică nimic din posibilităţile expresive ale cinema-ului.

Bong a experimentat în trecut cu multe forme: neo-noir (Memories of Murder, 2003), SF (Gwoemul / The Host, 2006; Okja, 2017), melodramă (Madeo / Mother, 2009). Cu Gisaengchung / Parasite, impresia e că le-a combinat pe toate; rezultatul e un film în care plăcerea poveştii vine la pachet cu un angajament umanist. E suficient să privim secvenţa centrală a filmului - o mostră de virtuozitate care ar trebui predată în şcolile de scenaristică (spoilerele sînt inevitabile): profitînd de faptul că bogaţii sînt plecaţi şi au casa goală la dispoziţie, cei patru se distrează cum ştiu mai bine: mănîncă şi beau pe săturate, discută senin despre noua lor viaţă lipsită de griji materiale. La un moment dat, fosta bonă a familiei, apoi bogaţii înşişi, întorşi pe nepusă masă din vacanţă, bat la uşă, iar complicaţiile sînt multiple: bona - o femeie aparent autoritară, bine înşurubată în rutina casei - povesteşte disperată despre cum soţul ei trăieşte într-un buncăr disimulat în subsolul locuinţei, furînd mîncare pentru a supravieţui de pe o zi pe alta; odată scăpate, cu chiu, cu vai, de sub privirile bogaţilor, personajele noastre se întorc în cartierul ghetoizat în care locuiesc, doar pentru a constata că apartamentul lor a fost inundat de o furtună.

Intensitatea emoţională extraordinară a secvenţei, care creşte şi tot creşte pînă se transformă într-un act de violenţă paroxistică, e greu de redat în scris. Clarviziunea filmului face ca simplul pretext al acestei seri-de-vis-transformate-în-coşmar să treacă drept radiografie acidă a societăţii: simultan, bogaţii dau ordine aberante, privesc ploaia pe fereastră şi se hîrjonesc erotic, soţul bonei se zbate neputincios după ajutor, lovindu-se cu capul de pereţii buncărului, iar cealaltă familie îşi vede casa luată de ape.

Satira lui Bong este, la rîndul ei, neîndurătoare: trupa "săracilor" are şarmul ei, aparent condusă de "patriarhul" pus pe şotii, cînd candid-cînd viclean, Kim (complicele uzual al lui Bong, Song Kang-ho), căruia mai mult îi scapă lucrurile din mînă - dar piesa de rezistenţă a filmului e mama burgheză, jucată cu panaş de Jo Yeo-jeong: o prezenţă bolnăvicioasă, suferindă de cine ştie ce nevroză, ridicol de panicoasă şi credulă, şi - preferata mea - fascinată de tot ceea ce are legătură cu America: rosteşte englezisme cu orice ocazie, iar cînd fiica lui Kim pretinde că a studiat arta plastică în Illinois, e de ajuns pentru a o cuceri pe femeie; puştiul familiei bogate are o fascinaţie pentru amerindieni - o altă ironie regizorală la adresa aproprierii culturale şi a trecutului "triumfal" al omului alb -, aşa că familia i-a cumpărat un cort care, tocmai fiindcă vine din America, "sigur e impermeabil". Cert e că, în mascarada lor continuă, bogaţii îşi permit să se autoinfantilizeze - se costumează în indieni etc. - şi să dea petreceri neanunţate, prilej pentru familia "săracă" de a experimenta tot soiul de umilinţe. În schimb, lumea acestor paria - realmente, lumea invizibilă aciuată în pivniţele oraşului - e de-a dreptul canibală, care-pe-care, o colcăială tristă şi agresivă în care fiecare se dă peste cap pentru a cîştiga mila privilegiaţilor de la etaj. Strălucit e şi felul în care "săracii" sînt daţi de gol drept "impostori": nu prin vestimentaţie, nu prin alură - ci prin mirosul imposibil de fixat în cuvintele bogaţilor; e mirosul Altuia, şi nu se poate scăpa de el.

E de apreciat că militantismul îşi face tot mai des apariţia prin festivaluri - nu atît prin deconstrucţii exigente şi experimente didactice à la Straub-Huillet, ci prin filme cu real potenţial de crowdpleasers; astfel de filme vor fi văzute nu doar de un grup restrîns de aficionados cu convingeri politice similare, ci şi de oameni din tabăra opusă. Gisaengchung / Parasite aduce cu Beoning / Burning al lui Lee Chang-dong, dar filmul lui Bong e mai abraziv şi mai rotund, pe cînd Lee lăsa supapele poveştii sale deschise, astfel că fluxuri invizibile şi lucruri nespuse bîntuiau prin peisajele şi personajele ei. Gisaengchung / Parasite, în schimb, mizează pe potriviri inspirate; doar un exemplu: cînd lucrurile încep să meargă bine, familia lui Kim se amuză să stropească cu apă un beţiv care îşi face veacul în cartierul lor, şi să filmeze kitschos, cu telefonul dat pe slowmotion, toată întîmplarea; mai apoi, cînd îşi găseşte casa inundată, Kim devine literalmente l'arroseur arrosé, cu apa ajungîndu-i pînă la brîu.

În fond, Gisaengchung / Parasite e mai aproape de Us, filmul lui Jordan Peele construit pe aceeaşi binaritate săraci/bogaţi, negri/albi etc. Dar doppelgängerii lui Bong - jumătatea nevăzută a aisbergului - au un tragism uman care-i scapă lui Peele: într-o lume lipsită de orice formă de solidaritate, pare că spune Bong, nimic nu te mai poate smulge din precaritatea endemică, revanşa a devenit imposibilă.





 Toate articolele despre Gisaengchung / Parasite


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Victor Morozov


Alte articole

 Înapoi la Marx - Gisaengchung / Parasite, Alexandru Stănescu
 Aşteaptă-te la tot ce-i mai... neaşteptat - Toronto International Film Festival 2019, Corin Toporaş, un interviu cu Bong Joon-ho


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer