Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Cealaltă Irina

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cealaltă - Cealaltă Irina


februarie 2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Aceasta este drama unui bărbat care descoperă că nu ştia destul de multe lucruri despre soţia lui iubită. Şi care încă o mai iubeşte, chiar dacă ea nu mai investeşte în relaţia lor.
 
Andrei (Andi Vasluianu) e un provincial de treabă care a venit în capitală să-şi facă un rost. Viaţa nu a fost darnică cu el. Părinţii i-au murit de mic. Aşa că atunci când o întâlneşte pe mititica femeie care tocmai se reface după un divorţ urât, crede că viaţa îi oferă o şansă la fericire. Iar aceasta chiar vine, timp de un număr de ani. Însă femeia vrea brusc mai mult. Aşa că pleacă în Egipt, la Cairo, la muncă.
 
Ok. Nu e Francesca, nici Cea mai fericită fată din lume, chiar dacă are câte ceva parcă din amândouă. Este un film dramatic cu mici, mici sclipiri de umor. Drama unui biet provincial care se iroseşte în oraş, chinuit de rutina vieţii - serviciu (de pază într-un mall) - acasă la mâncare şi somn. Este - aşa cum spunea Tudor Giurgiu la premieră - un triplu debut. Andi Vasluianu are parte pentru prima dată în carieră de un rol principal, fiind, practic, cel care duce singur filmul pe umeri. Şi îl cară foarte frumos. Apoi este, desigur, debutul lui Andrei Moroşanu (aka Andrei Gruzsniczki), care are în fine curaj să apară cu un film de largă întindere, la 15 ani după ce a terminat facultatea. Cam târziu, îmi permit să zic. Şi, deloc în ultimul rând, este vorba de iniţiativa producătorului şi operatorului Vivi Drăgan Vasile de a gira cu Fundaţia Arte Vizuale pentru Andrei, fostul său student, iar FAV, prin care au trecut foarte mulţi ucenici de la regie şi imagine, face astfel pasul spre lungmetraj pentru prima oară. La mai mare, căci e de bine!

Cealaltă Irina nu e un film care să producă implozii în spectator. Nu are muzică înregistrată sau compusă special, se mişcă în timp mai mult sau mai puţin real, are cadre fixe, frontale sau din profil. Aşa că se poate spune că face parte din Noul Val.
 
Ce are cu adevărat bun este însă scenariul. Birocraţia care te termină, cu momente de perplexitate şi din partea personajului şi a spectatorului care recunoaşte traseul din viaţa reală. Fără înjurături inutile şi deranjante, fără explicaţii, metodă care reuşeşte să ţină trează atenţia spectatorului, situaţii mici de viaţă foarte naturale, logice, cu o ea ca personaj "şoricel" care se ţopeşte pe parcurs. Plus o construcţie aparent rotundă, dar, când, în final, se ajunge la replica de la început, ştiinţa talentatului Mircea Stăiculescu (co-scenarist aici, cel care tot probează în fapte că se poate îmbina perfect arta publicităţii cu cea a scrierii unui scenariu interesant,  aşa cum a dovedit-o şi în Furia lui Radu Muntean) intervine şi acţiunea merge mai departe. Către un final deschis. Bravo, Mircea!

Din păcate regia nu e cine ştie ce. Nu există nici o scenă memorabilă, nu este nimic original din acest punct de vedere. Şi, poate cel mai supărător lucru în film este că se simte că regizorului i-a fost frică să rişte. A apelat la un grup de actori talentaţi, dar care au imaginea destul de clar fixată pe retina spectatorului. Apariţia lui Dragoş Bucur în final preţ de câteva cadre... Vlad Ivanov ca funcţionar la Ministerul de Externe... Mama - Dana Dogaru, căci tot a jucat mama în filmul colegului de an, Radu Muntean, în Hârtia va fi albastră... O scenă de nuditate care e oricum, numai interesantă nu. Cât de departe e scena electrică din California Dreamin' (nesfârşit)... Şi la fel flerul lui Cristi Puiu care debuta şi dezţelenea un drum cu un film numai cu necunoscuţi, actori la debut. Dragoş Bucur era unul dintre ei...
 
Câştigătorul este însă - în afara privitorului din sală, cinefil român sau nu - Andi Vasluianu. Face să mergeţi să vedeţi filmul pentru el. Pentru faţa sa răvăşită. Pentru chipul care se luminează ca un motan. Pentru zâmbetele sale timide şi triste. Pentru naturaleţea cu care intră în ritualul zilnic. Şi, chiar dacă probabil nu o să câştige la premiile Retrospectivei Cele Mai Bune Filme 2009 pentru cel mai bun actor român - loc păstrat incontestabil zic lui Vlad Ivanov -, cu siguranţă merită un meritoriu loc 2.




 Toate articolele despre Cealaltă Irina


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Cristina Zaharia


Alte articole

 Cealaltă Irina, regizat de Andrei Gruzsniczki, primeşte Premiul pentru Cel mai bun film de lungmetraj de debut, Comunicat de presă
 Cronica disperării absolute - Cealaltă Irina, Andreea Chiriac Hentea
 Cripto-neosămănătorism, în filmul epigonic - Cealaltă Irină, Valerian Sava
 Ultima premieră românească 2009 - Cealaltă Irina, Mihai Fulger
 Respect - Cealaltă Irina, Andrei Gorzo
 Toate articolele despre Cealaltă Irina


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer