S-a dovedit inspirată plasarea, în calendar, a Galei UNITER din 2020, în prag de egală durată a zilei cu noaptea: s-a dovedit a fi una sub semnul echilibrului. Al echilibrului pe diferite criterii, chiar dacă, precum o balanţă, o vibraţie, percepută de ochiul atent, mai înclină de-o parte sau de alta.
Inspirată a fost şi plasarea în spaţiu. Dacă, aşa cum mărturisea Ion Caramitru, de doi ani era plănuită desfăşurarea la Craiova, pandemia a scos în cale soluţia Teatrului de Vară din Parcul Romanescu. De când UNITER a început să colinde ţara, această ediţie aniversară a fost cea cu ambianţa cea mai feerică. Cu un balans al tehnologiei şi artei în braţele naturii. Cupola modernă a teatrului a fost asortată în culorile jucate din proiectoare, proiecţia video a adus amprenta tendinţelor scenografice actuale, cercuri mari de lumină, au punctat pavajul de pe graniţa deschisă dintre scenă şi public.
Irina Moscu şi Bobi Pricop au modelat Gala, valorificând şi proximitatea Casei Bibescu. O casă care, după ce cu mulţi ani în urmă a găzduit atelierele unor pictori (Adrian Buz evocă, în volumul 1989, amintiri din atelierul tatălui său, Vasile Buz, unul dintre valoroşii scenografi ai teatrului craiovean), acum s-a deschis pentru public. Covorul roşu, traversând mica grădină cu vagi reminiscenţe romantice, a ilustrat prea scurtul drum de la o generaţie la alta.
Bătrânul parc a răsunat de acordurile preponderent electronice ale trupei Karpov Not Kasparov. La final, pe ultimele acorduri, Sorin Leoveanu s-a apropiat de podium pentru a-l privi în ochi pe Eduard Gabia, cel care-l secondează admirabil în Radio (regia Bobi Pricop), spectacol pentru care a fost nominalizat la categoria 'Cel mai bun actor în rol principal'. Şi nu pot uita râsul său adolescentin, molipsitor, după ce a trecut totul. Atât, fără cuvinte. Sau, doar, amuzat şi cu lumină în priviri, "Ăştia suntem".
Teatrul nostru a mai cunoscut emoţia prin nominalizarea Irinei Moscu pentru scenografia de la Casa cu suricate, ea câştigând pariul publicului. Şi probabil că ar mai fi fost şi altele, dacă lista de nominalizări ar fi fost mai generoasă. De altfel, Radu Afrim a vorbit despre propunerea pe care Senatul UNITER ar putea s-o valideze, a creşterii la cinci a numărului de nominalizări, având în vedere volumul de reuşite artistice şi onorabilitatea unei nominalizări. O idee validă dacă ne gândim de exemplu la Raluca Păun şi creaţia ei din Casa cu suricate (într-o lungă serie de roluri consistente).
Altfel, Alexandru Boureanu a primit Premiul Preşedintelui UNITER, în numele Naţionalului craiovean, la aniversarea celor 170 de ani de la înfiinţare, al doilea teatru, după Iaşi, înainte de Bucureşti, într-o triadă a fundamentelor acestei arte pe teritoriul României. Fără a ignora şi mai vechi reprezentaţii cu păpuşi ale ţiganilor nomazi, fapt evocat de Mihaela Drăgan, reprezentanta Companiei de Teatru Giuvlipen, la momentul primirii Premiului pentru promovarea şi susţinerea incluziunii sociale, premiu oferit de British Council, prilej pentru a propune înfiinţarea unui Teatru Rom de Stat.
Amintind de marionete, trebuie apreciat că Adriana Teodorescu obţine un al doilea premiu special UNITER, mai întâi prin asociaţia GAG, acum prin Teatrul de Copii şi Tineret Colibri, de data asta pentru Festivalul Puppets Occupy Street. Naţionalul craiovean a fost onorat şi printr-un premiu special, pentru machiaj de scenă, acordat Minelei Popa, cald ovaţionată de un public în care s-au aflat şi actori din ţară care s-au bucurat de colaborarea cu ea.
Pe scenă au mai urcat craioveni. Actriţa Romaniţa Ionescu, o elegantă apariţie, care a deschis plicul ce l-a dat câştigător pe Lucian Ionescu drept cel mai bun actor în rol principal, pentru rolul din Familia Addams (Teatrul Excelsior). Directorul artistic, Vlad Drăgulescu, care, profitând de categoria asociată, a evocat participarea lui Ilie Gheorghe într-un spectacol radiofonic regizat de Robert Wilson la Berlin. Asta în ziua în care marele actor craiovean ar fi împlinit 80 de ani, ceea ce e poate semn că a fost cea mai inspirată programare a Galei posibilă. Vlad Drăgulescu a anunţat apoi câştigătorul premiului pentru teatru radiofonic, Hamlet. Regizorul Mihai Lungeanu a executat o fermecătoare pantomimă 'radiofonică' drept mulţumire. Emil Boroghină a fost alesul pentru laudatio la adresa Marinei Constantinescu, în postura ei de directoare a Festivalului Naţional de Teatru, cel răsplătit cu un premiu de excelenţă pentru ultimele şase ediţii. Un moment glamour.
Craiova teatrală a mai fost amintită de Cornel Mihalache, premiat la categoria Teatru TV pentru Manifest. Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară de Ruxandra Cesereanu. A rememorat căldura cu care a fost primit în culise, el şi colegii săi T.V.R.-işti, de către trupa Naţionalului, un gest ca din partea unor viitori colegi de breaslă. Tinereţea a fost marcată la categoria Debut, câştigător fiind Andrei Chifu, pentru rolul El din spectacolul Casa de pe graniţă de Sławomir Mrožek, regia Ada Lupu Hausvater, Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Timişoara. Mesajul lui: "Susţineţi tinerii, acum au nevoie!"
Pariul publicului a fost Radu Tudosie, regizorul unui cuceritor spectacol cu A douăsprezecea noapte, la Teatrul Ion D. Sîrbu din Petroşani. Dragoş Buhagiar a pledat în favoarea creditării unui nou instrument al artei teatrale, video mapping, într-un laudatio pentru Andrei Cozlac, coautor al multor reuşite de vârf din ţară. Puşa Darie se înscrie firesc în linia tinereţii cu suflet mare. A fost cea mai bună actriţă în rol secundar prin spectacolul Dansul Delhi, regia Radu Afrim, la Teatrul Naţional Iaşi. A dus acasă bucuria întâlnirilor cu colegii de breaslă, într-un mediu ospitalier.
Cristina Milea, una dintre cele trei nominalizate (la care s-a adăugat o prezenţă masculină în urma unei colaborări între András Rancz şi Carmencita Brojboiu), a fost premiată pentru scenografia spectacolului Legături primejdioase, regia Cristi Juncu, la Teatrul Mic. Nominalizare exclusiv feminină a fost la categoria critică teatrală, premiul ajungând la Oana Cristea Grigorescu. Cristian Grosu a fost răsplătit pentru excelentul său rol în Caliban din spectacolul Furtuna, regia Gábor Tompa, la Teatrul Naţional Cluj. Tot tinereţe este şi la Ana Maria Corneanu, câştigătoarea premiului pentru cea mai bună piesă de teatru, premiu susţinut de Casa Regală a României.
Ioana Marchidan (Linotip - Centru Independent Coregrafic) ("suntem necesari!") a subliniat imperativul sprijinului acordat unui segment de artă foarte vulnerabil şi în timpuri normale, cu atât mai mult în pandemie. Tinereţea a fost evidentă şi la premiile principale. Lucian Ionescu (rolul din spectacolul Familia Addams, regia, coregrafia şi costumele Răzvan Mazilu, Teatrul Excelsior Bucureşti) are 30 de ani, Anca Hanu (rolul din Chiritza în concert, regia Ada Milea, Teatrul Naţional Cluj) are 39 de ani, Eugen Jebeleanu (regia spectacolului Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba, ARCUB în parteneriat cu Compagnie des Ogres) are 31 de ani.
Discursul acestuia din urmă a fost aplaudat cu entuziasm şi marchează un nou reper privind eliberarea de prejudecăţi şi pentru normalitatea diversităţii. Remarca sa, privind diversitatea de gen la nominalizările premiului pentru regie, se va vedea probabil împlinită destul de curând, din moment ce după un nume uriaş, precum Cătălina Buzoianu, se ivesc sau confirmă alte tinere regizoare ce lucrează la mai multe teatre din ţară.
Premiile UNITER pentru anul 2019 au reliefat aplecarea, de această dată, pentru musical, un gen destul de puţin abordat în România, chiar dacă, de exemplu, Naţionalul clujean are o serie "în concert": Švejk, Ubu, Chiritza - ultima primind premiul pentru cel mai bun spectacol. De remarcat însă şi întreprinderiea de anvergură a lui Răzvan Mazilu, care a montat multe astfel de spectacole pe diverse scene, afirmând genul şi în România.
Un segment în care tristeţea nu ţine seamă de vârstă a fost la evocarea celor plecaţi în ultimul an. Printre ei, Andrei Nedelea, produs al şcolii craiovene de teatru, amintit cu duioşie de Anca Hanu, laolaltă cu Alexandra Constantin, colaboratoare şi ea a Naţionalului craiovean.
Premiile pentru întreaga activitate au răsplătit o carieră frumoasă a scenografului Constantin Ciubotariu, a unei doamne a criticii, Mya Liontescu, a unui actor, Mircea Rusu, a unui regizor, Dragoş Galgoţiu, cel care a remarcat uimitoarea inversare de roluri: omul de teatru privind, de pe scenă, spectatorii, în totalitate, cu mască.
Cele mai aplaudate momente din Gală au fost, ca-n viaţă, parte programate, parte rod al hazardului. Rodica Mandache, pentru care asistenţa s-a ridicat în picioare cu dragoste, a apărut aşa cum era aşteptată, cu sclipiri la propriu şi la figurat, cu aer chic, cu poezie, spontană şi ilustrând conceptul de mare doamnă a teatrului românesc - chiar dacă această formulare face parte din ceea ce Radu Afrim căuta să îndepărteze din limbajul nostru plin de şabloane fade. Pentru că da, ea este o mare doamnă a teatrului românesc, sintagmă ce trebuie să vorbească, însă, despre esenţe. Unele care în mod cert se asociază cu atipicul, cu jocul, cu o continuă căutare şi armonizare cu ideile timpului, cu libertatea de creaţie şi cu diversitatea. Minunat clipul de prezentare al lui Afrim iar apoi, în cuvintele sale, Rodica Mandache a descris cu zâmbet, atingând fruntea şi trupul, colaborarea cu el: "eu dacă fac aşa, dau de Afrim!". Cuvinte care, peste timp ar putea fi rostite, la un moment dat, şi de alţii, în măsura în care spiritul Rodicăi Mandache se regăseşte mai departe.
Gala UNITER este, totodată, un show TV, unul transmis în direct, de unde rigori legate de timp, şi, cu bună probabilitate, întâlnind imprevizibilul. Iar momentul premiului special acordat Vioricăi Rozalia Matei, pentru şase decenii în slujba editării cărţii de teatru, a pus în încurcătură regia de transmisie. Personajul modest, cu aparenţa unei bunicuţe de 88 de ani, ce se trezeşte sub lumina reflectoarelor, primit cu amabilitate, cu amuzament, cu duioşie, a căpătat forţă cu fiecare minut care se scurgea peste limita impusă, firesc, fiecărui participant. Aerul ingenuu cu care a început să pledeze pentru carte a dat consistenţă simpatiei publicului. Amintirea mai tuturor galelor anterioare, în care destui vorbitori au încălcat limita de timp, cel mai adesea în chip anost, a crescut presiunea şi, după nouă minute, regia a pornit clipul video al momentului următor. S-au mai auzit, emoţionant, două citate din antici: "Nimic nu trece mai repede decât anii" (Ovidiu) şi "Cât timp trăiesc, sper!" (Cicero). Au fost, în fapt, cuvintele care au susţinut filosofia acestei Gale.
Ion Caramitru, mai puţin prezent pe scenă, l-a evocat pe Marin Sorescu, atât prin poezie cât şi prin vechea lor legătură teatrală. La final, după remarca reprezentantului preşedintelui Klaus Iohannis, "teatrul este oxigenul democraţiei", Caramitru s-a angajat ca, în urma invitaţiei adresate tuturor artiştilor independenţi, să asigure egalitatea de şanse în breaslă. Lumea se schimbă.
La mulţi ani, UNITER, la cei 30 de ani!
Ultima noapte de vară, la Craiova. Stagiunea începe, Teatrul merge mai departe.