Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Oraşul

Bărbatul de 30 de ani - Oraşul


Suplimentul de cultură, februarie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Acum, eu nu ştiu dacă are 30 de ani fix. Dar cred că nici nu contează. E un rus tinerel, cu nevastă şi copil, cu un job (bun, zic unii, el parcă nu ar fi de aceeaşi părere), cu o locuinţă (nu ştim dacă e vorba despre un apartament cu dependinţe la comun din "categoria" celebrelor cutii de chibrituri) într-un oraş oarecare al Rusiei postsovietice. Face parte dintr-un middle class rusesc, carevasăzică. Şi, ca aproape orice bărbat, are şi el criza lui. E şi el un Woody Allen care, cum bine zice regizorul Cristi Juncu, nu se duce la psihiatru. Asta pentru că la noi, în răsăritul european, treaba asta nu se poartă. Pare easy? Pare comic? E şi nu e. Că pe omul nostru îl apucă la propriu un dor de ducă, nu de a se duce undeva, ci de a pleca de undeva, mai exact de acasă.

"Să nu mai fiu aici", încearcă el să le explice celorlalţi criza. Aici, unde oraşul, oamenii, munca de zi cu zi (aceeaşi, interminabilă, monotonă) îl sufocă. Aici, în oraşul ăsta, cu dale cenuşii care "colorează" şi viaţa în cenuşiu. Lipsa de perspectivă resimţită acut, blocajul mental şi emoţional generat de capcana în care se simte prins, angoasa fără nume care îl transformă în copilul nevestei sale sînt simptomele unui rău. Lui Serioja i se face rău de viaţă. Regresul în copilărie, într-un timp în care aşteptările sînt mari (şi, mult mai important, posibile) şi în care sentimentul de siguranţă e la cote maxime, reprezintă urmarea firească a conştientizării faptului că viaţa nu mai are surprize pentru el. Serioja nu e deprimat, doar că nu îşi (mai) găseşte locul. Criza fără motiv este element principal al unei boli relativ noi, alienarea urbană.

Oraşul este unul dintre cele mai bune spectacole din 2005 şi confirmă un an de excepţie al Teatrului Act. Lui Vlad Zamfirescu îi prieşte în subsolul din Calea Victoriei 126 unde joacă (foarte bine) în al patrulea spectacol. Serioja al său este nesigur, copilăros, speriat de ceea ce i se întîmplă, amînînd la nesfîrşit să ia o decizie. Iar finalul îi confirmă nehotărîrea. Fiecare spectator va decide singur cum continuă criza.



Notă: fotografia din spectacol este realizată de scenograful Cosmin Ardeleanu.



 Toate articolele despre Oraşul


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Oana Stoica


Alte articole

 Galerie foto - Oraşul, Cosmin Ardeleanu
 Cutremur de catifea - Oraşul, Cristina Rusiecki
 Bombomania (II) - Oraşul, Mihaela Michailov
 Caracatiţa din ciment - Oraşul, Mihaela Michailov


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer