"Să nu mai fiu aici", încearcă el să le explice celorlalţi criza. Aici, unde oraşul, oamenii, munca de zi cu zi (aceeaşi, interminabilă, monotonă) îl sufocă. Aici, în oraşul ăsta, cu dale cenuşii care "colorează" şi viaţa în cenuşiu. Lipsa de perspectivă resimţită acut, blocajul mental şi emoţional generat de capcana în care se simte prins, angoasa fără nume care îl transformă în copilul nevestei sale sînt simptomele unui rău. Lui Serioja i se face rău de viaţă. Regresul în copilărie, într-un timp în care aşteptările sînt mari (şi, mult mai important, posibile) şi în care sentimentul de siguranţă e la cote maxime, reprezintă urmarea firească a conştientizării faptului că viaţa nu mai are surprize pentru el. Serioja nu e deprimat, doar că nu îşi (mai) găseşte locul. Criza fără motiv este element principal al unei boli relativ noi, alienarea urbană.
Oraşul este unul dintre cele mai bune spectacole din 2005 şi confirmă un an de excepţie al Teatrului Act. Lui Vlad Zamfirescu îi prieşte în subsolul din Calea Victoriei 126 unde joacă (foarte bine) în al patrulea spectacol. Serioja al său este nesigur, copilăros, speriat de ceea ce i se întîmplă, amînînd la nesfîrşit să ia o decizie. Iar finalul îi confirmă nehotărîrea. Fiecare spectator va decide singur cum continuă criza.
Notă: fotografia din spectacol este realizată de scenograful Cosmin Ardeleanu.