Făclia / iunie 2021
Berliner
Înainte de scurtul Festival al Filmului Francez (1 - 4 iulie 2021) şi de lungul TIFF, mult aşteptat (23 iulie - 1 august 2021), cinema Victoria din Cluj a proiectat o serie de filme mai noi sau mai vechi, ieşite la lumină din ceaţa pandemiei, producţii cinematografice care îşi cer dreptul de a fi vizionate în sala de spectacol, pe un ecran mare, nu pe laptop, căci ne-am săturat de festivaluri online. De la premiatul cu Oscar Nomadland la documentarul colectiv şi el multipremiat, aici au fost şi sunt proiectate filmele de artă în vogă, semnalate ca importante şi demne de văzut. Printre ele, situat undeva în prelungirea noului val românesc, după cum apreciază entuziastul critic Ioan-Pavel Azap, este şi pelicula lui Marian Crişan Berliner, premiat cu "Keen Eye" acordat de Russian Cinema Club Federation, la cea de-a 42-a ediţie a Festivalului internaţional de Film de la Moscova.

Fără să aibă o legătură directă cu Berlinul de azi, filmul lui Marian Crişan Berliner ne introduce ex abrupto în orizontul verbal neaoşist al oamenilor din zona Bihor, mai precis din Salonta zilelor noastre, în care tractoristul Viorel interpretat de Ovidiu Crişan, împreună cu angajatorul său înjură cu sete pământul din cauza arăturii necorespunzătoare. Pământ sfânt, râvnit şi sărutat cândva de Ion al Glanetaşului, desigur dintr-o altă epocă istorică a Transilvaniei, transpusă în literatura lui Liviu Rebreanu. Este un preambul dur, care pregăteşte spectatorul pentru prezentarea epocii căcăcioase în care ne aflăm, actualitatea noastră sluţită de factorul politic şi cel economic deopotrivă. Camera înregistrează imagini cu oameni obişnuiţi aflaţi în mediul lor de viaţă, oameni cu greutăţi materiale inerente unei societăţi debusolate, sărăcite, cu economie aflată în colaps. Politicul se insinuează subtil prin intrusul în casa lui Viorel, ministrul ajuns întâmplător pe meleaguri bihorene, taman în preajma alegerilor, aproape ca în Caragiale. Ministrul Silvestru Mocanu, interpretat de Ion Sapdaru, îşi construieşte campania electorală sprijinindu-se pe naivitatea oamenilor din Salonta, declarându-se salontan, pentru a le câştiga voturile. El face referire în discursul său la preşedintele american John F. Kennedy aflat în vizită în Berlinul de Vest în 1963 când s-a declarat berlinez (Ich bin Berliner), de unde titlul derutant al filmului.

Acţiunea se derulează cu încetinitorul, într-un ritm curat ardelenesc, voit aşa, persiflant aproape, surprinzând ceva din spiritul şi tihna locului, din lentoarea vieţii dintr-un orăşel de câmpie. Dacă Octavian Paler, născut la poalele Munţilor Făgăraş, vorbea într-un eseu despre mersul omului de la munte, regizorul Marian Crişan, născut la Salonta, trasează în filmul său caracteristica mersului omului de la şes, necontaminat de mersul grăbit al orăşenilor stresaţi de timp şi de aglomeraţia străzii. Bucureştenii în trecere pe aceste meleaguri se adaptează... din mers atmosferei patriarhale. Umorul e strecurat în doze mici, picurat abil din pipeta unui cinism ponderat. Spre deosebire de alte producţii româneşti în care replicile sunt adesea neinteligibile, coloana sonoră asigură o corectă receptare a graiului bihorean asupra căruia se insistă poate cu prea mare acribie. Oricum, procentul de credibilitate e mult ridicat. Personajele sunt oameni ai locului, oameni veridici, vorbind şi ungureşte când e cazul, ca în scena din frizerie.

Actorii principali sunt foarte bine aleşi pentru sarcinile încredinţate. Ion Sapdaru în rolul ministrului Silvestru Mocanu e un depozit de insolenţă bine mascată, conservată în experienţă îndelungată, la care se adaugă abilitatea politică de a parveni. El este un prototip al arivistului şi al profitorului ancorat pentru totdeauna în bunăstare, chiar dacă acţiunile lui sunt (ni se sugerează) dubioase şi penale, chiar dacă îşi neglijează familia, dar se foloseşte de ea în campanie. Ovidiu Crişan devine de la început personajul simpatic, tractoristul simpluţ, care, în naivitatea lui, spune lucrurilor pe nume, dar se lasă şi manipulat cu uşurinţă, după ce i se propune în dar un tractor nou, care rămâne până la sfârşit o promisiune din seria celor făcute frecvent de politicieni. Transformarea lui Viorel în slugoi al unui politician corupt lasă un gust amar. El nu realizează capcana în care este prins precum poporul debusolat, amăgit, călcat în picioare de mecanismul politic etern triumfător.

Berliner decupează un aspect banal din actualitatea noastră, tratat în registru ironic şi moralizator de un regizor care îşi gândeşte scenele cu meticulozitate, mizând pe autenticitate şi bun gust în redarea realităţii netrucate, pline de semnificaţii.

Regia: Marian Crişan Cu: Ion Sapdaru, Ovidiu Crișan, Sorin Cociş, Maria Junghietu, George Dometi, Petre Ghimbăşan, Eugen Ţugulea, Ion Ruşcuţ, Ioana Chiţu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus