Și, totuși, poate, cândva premiile Gopo vor fi date colectiv - Gala Premiilor Gopo, 2022

Cuvintele din titlu îi aparțin Katiei Pascariu, și au fost rostite, în stilul propriu, angajat politic și încăpățânat, atunci când a acceptat distincția pentru cea mai bună actriță în rol principal, propunând ca evenimentul să reprezinte și un moment de dezbatere asupra sexismului din industrie.

Însă, în registru real, evenimentul a avut ambiții mai cuminți, pe care le-a dus la bun sfârșit. A vrut să recunoască valoarea creațiilor cinematografice în fața unui public cât mai larg. Să manifeste, încă o dată, încăpățânarea unei industrii care continuă să producă relevant, serios, de nivel internațional, în pofida absenței sălilor de cinema și a finanțărilor insuficiente și greoaie.

Concurența finalistelor a fost dominată de două vedete, diametral diferite. Prima este Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, creația lui Radu Jude, cel care a luat și trofeul pentru cel mai bun film de lungmetraj, o satiră profetică asupra tarelor din imaginația românilor, dar și a obsesiilor din capul lui Jude.

A doua, Malmkrog, iarăși o creație profund personală, este un exercițiu aristocratic. Atât ca subiect și personaje - o discuție doctă, intelectualizată, a unor nobili rupți de lume, plasată la sfârșitul secolului XIX, cât și formal: interioare și costume impecabile, dialoguri rostite într-o franceză hipnotic de monotonă, însoțite de mișcări hieratice calculate și aproape înghețate. Premiul pentru regie acordat lui Cristi Puiu pentru acest film a recunoscut amprenta sa personală în ansamblul filmului și, mai ales, în manevrarea actorilor, transformați din oameni în carne și oase în voci argumentative. Rupt total de agenda contemporană pentru a fi ancorat în grația revolută a manierelor și a disputelor intelectuale de acum secol, Malmkrog este în primul rând opulent, iar această calitate i-a fost recunoscută prin premii precum cele mai bune decoruri (Cristina Paula Ana Barbu), cele mai bune costume (Oana Păunescu) și cele mai bune coafuri (Dana Roșeanu, Elena Tudor și Manuela Tudor).

Scenariul plin de suspense prin care Neidentificat își ține legat publicul, pentru ca apoi să-i răstoarne așteptările, a fost foarte apreciat, Iulian Postelnicu și Bogdan George Apetri primind Premiul Gopo la această secțiune. Dozarea cu picătura a informațiilor a fost crucială pentru reușita acestui thriller, iar rolul notabil al lui Bogdan Fărcaș, recompensat cu premiul pentru cel mai bun actor în rol masculin, a reușit să mențină la cote maxime curiozitatea spectatorilor.

România Sălbatică și-a adjudecat, aș presupune că detașat, premiul pentru cel mai bun documentar. Cu siguranță, a fost documentarul cu cea mai lungă perioadă de gestație, realizatorii muncind - adesea, literalmente, pândind - la realizarea acestuia preț de un deceniu. Deși te-ai fi așteptat ca imaginea excepțională a filmului să fie prima remarcată, documentarul și-a adjudecat premiile auditive, respectiv pentru cel mai bun sunet (Dan Ștefan Rucăreanu, Ioan Filip și Matei Vasilache) și cea mai bună muzică originală (Alexei Țurcan).

Premiul pentru cel mai bun debut a mers către Eugen Jebeleanu pentru notabilul Câmp de maci. Aflat în categoria filmelor "necesare" - termen imprecis utilizat adesea ca o scuză pentru inconsistențele artistice ale unor filme promotoare de agende sociale, acesta livrează mai mult decât satisfăcător pe ambele planuri.

Cel mai bun scurtmetraj documentar a fost declarat Același vis (r. Vlad Petri), un experiment mai degrabă poetic decât realist, care unește, oniric și confesiv deopotrivă, umanitatea soldaților români din Afganistan cu drama copiilor de acolo. La rândul său, Carina Gabriela Dașoveanu a câștigat distincția pentru cel mai bun scurtmetraj pentru Prin oraș circulă scurte povești de dragoste.

Glumele serii făcute de gazda Adrian Nicolae au gravitat, autoironic, în jurul irelevanței evenimentului. Chiar dacă, discutabil de altfel, ar avea dreptate din perspectiva notorietății față de publicul larg, totuși, pentru profesioniștii din industrie, acesta este un moment important. Fie și numai pentru emoția unor oameni ca Pompiliu Avram, Mihai Mihăilescu și Constantin Nica, șarfeuri de profesie, resimțită atunci când, în fața unei săli plin, li s-a recunoscut efortul și profesionalismul de o viață. De remarcat că aplauzele pentru ei sunau diferit față de cele ale amatorilor emoționați de plăcerea unui spectacol. Erau bătăi apăsate, hotărâte, autonome, ale profesioniștilor care îi recunosc pe cei care le-au fost alături, al căror sfat, ochi sau măsurătoare precisă au fost cruciale pentru ducerea la bun sfârșit a filmărilor.

Bineînțeles, festiv a fost și momentul înmânării premiului pentru întreaga cariera unor monștri sacri - sau, în cuvintele lui Andrei Șerban, "două comori naționale" - precum Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. Acesta a recunoscut, hâtru, că primul "premiu pentru întreaga carieră" l-a primit acum... douăzeci de ani. Iar de atunci, tot au curs!

De aceea, dincolo de mondenitatea inerentă, de competitivitatea adesea nedreaptă indusă unei industrii artistice, ca și de subiectivitatea votanților, relevanța Galei Premiilor Gopo constă tocmai în umanitatea sa. Aici, oamenii din industrie se întâlnesc față în față, se ating, se tachinează, se invidiază și se îmbrățișează. Își asumă o cauză politică sau ironizează mecenele zgârcite ale organelor de partid și de stat. Cu alte cuvinte, fac ceea ce facem cu toții, mereu, cu cei importanți din viața noastră. Iar asta este cât se poate de relevant.

Toate nominalizările și premiile acestei ediții sunt aici și aici.
 
Notă: Momentul  declarației Vioricăi Vodă cu privire la hărțuirea sexuală la care a fost supusă în lumea teatrală ulterior rolului din Filantropica este în videoul de mai jos la 4:40:37, iar momentul în care Katia Pascariu atrage atenția asupra importanței acestei declarații este la 5:38:43.