Între timp, dealurile reci par să asiste mute şi pasive la cavalcada orăşenilor, ca nişte ţărani care privesc cuminţi şi neputincioşi de pe marginea drumului. Oricum, ţărani în carne şi oase sunt din ce în ce mai puţini, atmosfera de cvasi-pustietate intrîndu-şi rapid în rol. Iar sălbăticia se va dovedi mai puternică decît staţiile instalate pe maşini sau decît fragilele telefoane mobile.
Protagonista, Maria (Maria Popistaşu) alături de Ilinca (Ilona Brezoianu) şi de Radu (Radu Muntean), încercînd să se descurce printre dealuri, sunt puşi în faţa unei dileme morale. Întîlnesc un bătrîn neputincios, Kente Aron (Sabin Luca), care îi roagă să-l ia în maşină şi să îl ducă la un gater din apropiere. Însă, destinaţia bătrînului nu este pe nici o hartă. Mai mult, drumul care duce în acea direcţie este o simplă linie pierdută pe hărţile de navigaţie din telefoane.
Contactul cu bătrînul este de prost augur. Prezenţa acestuia îi forţează să aleagă ceea ce raţional nu ar fi trebuit niciodată să aleagă. Ajung să se dividă între filantropicii care doresc să îmbine ajutorarea cu plăcerea, binefăcători cu jumătate de normă, şi fanatici absolutişti ai altruismului, care sunt în stare să îşi pună viaţa în pericol pentru a o salva pe a altora.
Fiecare asemenea bifurcaţie morală de tipul "pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti" îi permite lui Radu Muntean să se joacă inteligent cu aşteptările spectatorului. Plonjează în stilistica filmelor de groază: îşi izolează personajele şi îi blochează neputincioşi departe de orice acţiune umană. Maşina de teren, vehiculul care iniţial controlează sălbăticia prin puterea mecanică, cade prima victimă vicleniei naturii.
Iar Kente Aron, extraordinar jucat de actorul neprofesionist Sabin Luca, chiar este un contra-tip al persoanei de ajutat: încăpăţînat, violent, gay, chiar cu minţile rătăcite. Luca reuşeşte să portretizeze un personaj care suscită deopotrivă enervare şi milă, empatie şi nevoia de distanţare.
Dimineaţa, anticlimaxul va fi devastator. Ieşim din stilistica horror şi intrăm într-o parabolă filozofică a neputinţei umane, a fragilităţii spiritului şi psihicului. Ni se revelează realitatea din spatele acţiunilor lui Kente Aron, modul în care acesta trăieşte şi modalităţile prin care ruralul românesc gestionează asemenea dificultăţi umanitare.
Întregalde nu este un film cu intenţii polemice, care să predice ce este altruismul. Radu Muntean, împreună cu Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, creează o poveste ce pune sub semnul întrebării ce înseamnă să faci binele, pînă unde trebuie sau poţi să mergi pe această cale. Ca în multe tradiţii ancestrale ale înţelepciunii (inclusiv în cea biblică), moralitatea nu este neapărat o înşiruire de precepte, ci alegeri, gesturi concrete şi riscuri asumate. Mai mult decît atît, împreună cu actorii principali, povestea este spusă antrenant, cu multe întorsături de situaţie, lăsîndu-l pe spectator la sfîrşit să mediteze la temele simple, dar tăioase, ce i-au fost puse în faţă.