iulie 2022
Festivalul TIFF 2022
Vincent Maël Cardona, autor al scurtmetrajelor Sur mon coma bizarre glissent des ventres de cygnes, Coucou-les-nuages și Tente un truc, continuă în lungmetrajul lui de debut trendul filmelor care spun povești din trecutul recent, prezentând-o pe cea a lui Philippe Bichon - un nume extrem de potrivit, întrucât personajul e blând ca un bichon -, un tânăr radiofonist ce trăiește în Bretania în anii '80 și este cooptat în serviciul militar și trimis în Berlinul de Vest. Les magnétiques / Magnetic Beasts a câștigat la Festivalul de Film de la Cannes în 2021 premiul SACD (Directors' Fortnight) și Premiul pentru cel mai bun film de debut la Premiile César, fiind prezentat sau premiat și la alte festivaluri și gale de prestigiu.

Philippe Bichone (ale cărui emoții bine calibrate sunt stăpânite de Thimotée Robart, aflat la cel de-al doilea rol principal al său) lucrează la un post ilegal de radio împreună cu fratele lui mai mare Jerome (impulsivitatea acestuia fiind interpretată veridic de Joseph Olivennes). Cel din urmă este vocea frecvenței, pe când celălalt este geniul tehnic, aflat mereu la butoane. Împreună formează o pereche de răzvrătiți mândri. Însă lucrurile se complică atunci când Marianne (Marie Colomb), iubita lui Jerome, începe să iasă cu ei, iar Philou, cum îl alintă cei doi, ajunge să dezvolte sentimente pentru aceasta. În plus, el își strică acoperirea de "mut" și este forțat de armată să plece în Berlinul de Vest.


Filmul debutează cu un text care ne spune definiția termenului de inapt pentru serviciu militar și sinonimul din argou: "idiot" - exact ceea ce Philippe eșuează să fie, spre deosebire de fratele lui. Apoi sunt intercalate creditele cu imagini alb-negru care portretizează alegerile prezidențiale de la momentul respectiv. Ulterior, pe parcursul filmului, revedem aceleași imagini, de data aceasta color, și aflăm astfel că a câștigat favoritul majorității celor din bar (mai puțin al protagonistului), primul președinte care nu face parte dintr-un partid socialist - întrucât, înainte de anunțul câștigătorului, o voce revoltată exclamă "Oricum mereu câștigă câte un comunist." Cardona face astfel un scurt comentariu politic, pentru a se reîntoarce apoi de la drama unei națiuni la drama unui individ.

Les magnétiques / Magnetic Beasts se folosește de contextul perioadei în care este plasat doar la nivel stilistic, însă nu încearcă să pună tot accentul pe asta. Philippe este de-a dreptul ignorant în privința ororilor care prind contur de partea cealaltă a zidului și ajunge chiar să complimenteze Berlinul de Est când merge acolo la o petrecere organizată într-o catedrală, susținând că este ca un fel de paradis în care găsești orice - o perspectivă din exterior nu foarte explorată în alte producții cinematografice. Astfel, universul din vestul Berlinului se intersectează cu lumea morbidă din alt film al competiției TIFF din acest an, The Last Execution, care, pentru câteva momente, pare mai puțin întunecată.

Personajele lui Cardona, care a scris scenariul în colaborare cu Chloé Larouchi și Maël Le Garrec, sunt construite ca inteligente și educate. Referințele culturale bogate, nu doar din domeniul muzicii și al sound-designului, pe care protagonistul le stăpânește cu încredere datorită implicării sale în lumea radioului, dar și din religie sau poezie (citate din Biblie și Rilke) evidențiază acest fapt. Chiar și Marianne, care lucrează la o frizerie, are o dorință de cunoaștere surprinzătoare, punându-i întrebări lui Philippe despre cum funcționează radioul.

Coloana sonoră a filmului, selectată de David Sztanke, este diversă și conține melodii cunoscute ale anilor '70 - '80, atunci când sunetul este diegetic (i.e. când face parte din narațiune), cum ar fi Teenage Kicks al formației The Undertones. Cu o cromatică care contrastează tonuri calde de galben cu tonuri reci de albastru, regizorul creează o atmosferă vintage, nostalgică, perfectă pentru dedicația lui Philippe către Jerome, pe care o face prin voice-over-ul de la începutul și de pe parcursul filmului, pentru ca în final narațiunea să se sfârșească cu el rostind la microfonul vechiului radio aceleași cuvinte din debutul peliculei, într-o simetrie incipit-final înduioșătoare.

Regizorul francez Cardona relatează astfel o poveste despre iubire, despre prietenie, despre familie, despre neșansă, despre ambiție și despre viață în general. Spre deosebire de celelalte filme în care acțiunea se desfășoară spre finalul secolului trecut, Les magnétiques / Magnetic Beasts nu este nici pe departe la fel de tragic. Într-adevăr, situația în care se află protagonistul nu e una foarte dezirabilă, un personaj important moare pe la mijlocul filmului și Marianne rămâne singură, însă deznodământul oferă o doză de optimism străină de ce am văzut în ultima perioadă. Philippe are toată viața înainte. Este talentat, determinat și ambițios. Flacăra lui "încă arde".


Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus