iulie 2021
Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
Prin cel mai recent film al său, Radu Jude nu a încetat să surprindă. Mai întâi prin câştigarea Ursului de Aur la Berlinale 2021, mai apoi cu conţinutul filmului în sine, odată ce a început să apară pe marile ecrane. Totuşi, cinefilii nu sunt străini de elementul şocant al filmelor regizorului. Când Aferim! îi aducea în 2015 Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor, o ţară întreagă a fost uimită de brutalitatea violenţei şi de felul în care Valahia a fost portretizată în film. De data aceasta, în Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, Jude nu impresionează doar prin imaginile necenzurate, ci şi prin modalitatea inedită de filmare a acestora.

Având-o în rolul principal pe Katia Pascariu, actriţă de teatru, în principal politic, la Centrul Educaţional Replika şi la Teatrul Evreiesc de Stat, lungmetrajul se deschide cu ceea ce pare a fi un film foarte autentic pentru adulţi. Regizorul nu ne oferă un timp de pregătire şi ne aruncă direct în mijlocul acţiunii, fără să lase ceva pe mâna imaginaţiei. Este momentul în care, ca spectator, te decizi dacă să pleci, indignat de cadrele stupefiante care ţi se derulează în faţa ochilor, sau să rămâi, convins că filmul are mult mai multe de spus acum că ţi-a captat atenţia. Întrebată la Q&A-ul de după proiecţie cum a fost pentru ea să filmeze această scenă, actriţa mărturiseşte: "Nu am nicio problemă în a-mi folosi corpul în scopul artei", o afirmaţie ce ar putea zdruncina din temelii orice conservatorist revoltat. Din fericire, la proiecţia pe care am urmărit-o eu, nu a fost cazul nici de astfel de persoane, nici de părăsiri de sală în miez de film.

Filmul este structurat în cheie atipică în trei părţi. Prima prezintă drumul profesoarei Emilia Cilibiu (atenţie la numele evreiesc) prin Bucureşti, cu o zi înainte de şedinţa cu părinţii la care trebuie să participe pentru a lămuri situaţia videoclipului pe care l-a filmat cu soţul ei Eugen (interpretat de un actor de filme pentru adulţi) şi care s-a viralizat după ce a ajuns pe internet. În această treime a filmului cu caracteristici ale neorealismului italian, care am aflat ulterior că a fost foarte puţin regizată (de aici aerul documentarist), aproape fiecare cadru este filmat în aceeaşi manieră: o cameră statică care se roteşte dezvăluind o Katia Pascariu în rol de personaj-observator şi mai apoi elemente urbane ale capitalei - case dărăpănate, panouri publicitare, maşini parcate pe trotuar, elemente arhitecturale, afişe cu spectacole de teatru (cu Marius Manole în prim-plan), dispute şi discuţii ale oamenilor de diferite vârste şi din diferite categorii sociale. Este o reclamă negativ-realistă a Bucureştiului contemporan, mai ales când realizăm că momente precum doamna care înjură la cameră sau bărbatul care coboară în şlapi dintr-o maşină parcată pe trecerea de pietoni sunt complet aleatorii, nu rod al unei alegeri speciale.

Partea a doua este, aşa cum îi spune şi în titlu, un "mic dicţionar de anecdote şi minuni". Un colaj de videoclipuri, fotografii şi materiale audio, ce sunt reprezentative pentru anumite cuvinte sau concepte, ne poartă cu viteza luminii de la râs incontrolabil la izbitorul gust amar lăsat de adevăruri mult prea greu de digerat ale istoriei sau societăţii contemporane. Unele poate sunt deja cunoscute, pe altele am încercat din greu să le evităm (pe principiul blondei din banc, "mai bine fac un viţel decât un infarct", aşa şi noi, mai bine închidem ochii decât să luptăm cu aceste realităţi), dar Radu Jude nu se sfieşte să le arunce pe toate într-un malaxor al revelaţiilor şi să ni le servească la mijlocul filmului.

Apoi ne readuce din nou în povestea principală, cu aceeaşi viteză cu care ne-a smuls din ea. Ultima treime este un contrapunct între degradarea morală din prima parte şi pretenţiile şi ipocrizia părinţilor de la şedinţă, în care variate tipologii de personaje (un locotenent pensionat, un pilot cu înclinaţii fasciste, un preot conservator, un "băiat bun" care o apără pe Emi în interes personal şi o mamă care oferă mită pentru note mari) comentează şi analizează incidentul filmului interzis sub optsprezece ani realizat de profesoară. Argumentele lor sunt clişee arhicunoscute, de la "materialul strică inocenţa copiilor" până la "nu contează cât de bine predaţi, nu sunteţi un model de urmat pentru elevi". În proces, părinţii îşi uită propriile alunecări şi poticniri de ordin etic şi devin, adunaţi laolaltă, o haită de lupi - poate de aici laitmotivul lupului alb întâlnit în prima parte; sau poate acelea erau doar referinţe la spiritul naţionalist al lupului dacic, cine ştie? - care o înconjoară pe profesoară şi încearcă să o sfâşie (aş băga mâna în foc că nu doar metaforic). Prin această secvenţă, filmul nu atinge doar teme precum statutul profesorului şi perspectivele asupra pornografiei în societate. Aşa cum ne spune actriţa principală, Emilia Cilibiu ajunge să "apere mai multe lucruri pornind de la viaţa privată". În încercarea de a-i găsi orice cusur, "lupii" intră în discuţii anti-semite, exprimă o atitudine discriminatorie faţă de romi, dar sunt şi ostili şi sexişti cu privire la femei.

Finalul acestei şedinţe şi al acestui film este deschis, însă Radu Jude ne oferă trei - ahh, numărul magic trei - opţiuni din care să putem alege dacă nu vrem să creăm propria noastră variantă. Prima, în care părinţii care votează excluderea profesoarei de la catedră sunt minoritari, dar "lupoaica" şefă ajunge într-un conflict fizic cu protagonista. A doua, în care majoritatea votează împotriva Emiliei şi ea pleacă fără incidente. Sau a treia, cea mai frumoasă, dar cea mai puţin realistă, în care haita de părinţi primeşte ce li se cuvine de la profesoara care se transformă într-o adevărată Wonder Woman (şi chiar merită văzut ce se întâmplă). Întotdeauna mi-au plăcut filmele realiste, dar niciodată nu e prea târziu să visezi un pic. Da, cred că o să rămân cu finalul numărul trei.



Regia: Radu Jude Cu: Katia Pascariu, Claudia Ieremia, Olimpia Mălai, Nicodim Ungureanu, Alexandru Potocean, Andi Vasluianu, Alex Bogdan, Ilinca Manolache, Dana Voicu, Axinte, Adrian Enache, Ilinca Hărnuţ

0 comentarii

Sus