iulie 2021
Otto Barbarul
Otto Barbarul e genul ăla de film visceral pe care ai vrea să îl vadă ai tăi, sau să îl vezi împreună cu ei, dar e o întrebare dacă o să rezistaţi până la sfârşit, pentru că e o bucată pură din lumea nouă, în care mental illness-ul ia amploare, în care falia dintre generaţii devine tot mai adâncă, în care parenting-ul devine epitoma unor probleme ciudate de identitate şi de înţelegere.

Aş fi pur şi simplu interesat să aud părinţii vorbind despre filmul ăsta, fiindcă e clar că pentru generaţiile tinere prinde, nu ştiu, fie că are ceva din 13 reasons why, fie că visceralitatea asta place, în contradicţie cu repulsia pe care o stârneşte, totodată, fie că revoluţia tronează peste toată societatea, manifestul şi afirmarea sunt noii idoli şi lumea are ţeluri din ce în ce mai complexe şi mai îmbârligate, mai neînţelese. Lumea are puncte din ce în ce mai înalte, de pe care să te poţi pişa liniştit pe tot ceea ce e convenţional.

Laura, iubita lui Octavian, se sinucide. De aici pleacă tot scenariul, deconstruit detectivistic, cumva, şi arătând trăirile umane brutale ale tuturor, de la iubit până la părinţii victimei, de la investigatorii de la asistenţă socială până la familia Barbarului Otto, ajungând chiar până în spatele intrigii, prin apelul la înregistrările rămase cu Laura de dinainte de incidentul tragic.

Spun că e un film pe care ar trebui să îl vadă părinţii în primul rând, dat fiind că sunt de multe ori depăşiţi şi în acelaşi timp zeflemitori faţă de problemele societăţii actuale. Nu de puţine ori se întâmplă să neglijeze depresia, anxietatea, tulburările de personalitate, bipolaritatea etc. Şi asta din simpla raţiune că toată lumea crede că are nu atât un copil normal, cât un copil perfect, impecabil, despre care nu pot concepe niciodată niciun fel de derapaj. De multe ori adulţii sesizează doar atitudinile nepotrivite, dar nu le raportează niciodată la evenimente concrete, ci la un tipar comportamental abstract. Copiii lor au, de puţin mai dincoace de începuturi, bagajul complet de sentimente umane, uneori chiar peste propriul control. Otto e un rebel, un nonconformist boem care şi-o "arde" (asumat) punk is not dead, dar care se învinovăţeşte cu siguranţă pentru cele întâmplate.

În filmul ăsta, toată lumea pare atinsă de un soi de autism convenţional, uneori asupra emoţiilor, aşa cum pare a fi cazul lui Otto, care pare să caute doar răspunsuri concrete în înregistrările vechi cu Laura, alteori asupra capacităţii de a înţelege non-formal problemele copiilor, cum pare a fi cazul părinţilor lui Otto (Tavi), care vor să reechilibreze situaţiile printr-o impunere agresivă, impunere care ar fi putut genera şi ea, la bază, parte din genul de tulburări arătat.

Otto ştia de planurile Laurei încă de la început, dar asta - pe lângă faptul că o iubeşte sincer - nu e suficient să îl determine să o oprească. Ba chiar priveşte pasiv ultimele clipe ale ei, într-un fel de conştientizare a exploatării maniacale care va urma. Balada compusă. Justificarea oricărei tâmpenii ulterioare prin apelul convenţional la sinuciderea iubitei sale. Haosul şi bulversarea care urmează.

Filmul se concentrează pe o perspectivă globală asupra problemei, compusă din subtilităţile psihologice ale fiecărei persoane care are şi cea mai mică legătură cu incidentul. Otto pare a fi tipul idealist şi care vrea să exploateze propria suferinţă, dintr-o dorinţă de afirmare şi de a deveni glorios, Laura ştie că se vor păstra doar amintirile bune cu ea şi că va fi iubită, dar nu aflăm niciodată motivul real din spatele acţiunilor ei, ci observăm doar o recurenţă în aceste "şmecherii" ale ei, câteodată scufundându-se, sufocându-se cu aşternuturile, câteodată mimând că se aruncă de pe pod. Toate astea pe filmările care dăinuie în dormitorul lui Otto. Ofiţerul de la asistenţă socială se pricepe foarte bine la a manipula, prietenia sa cu Otto este una strict interesată, dar chiar şi el e intrigat de comportamentul văzut. Mama victimei îşi pierde calmul şi are reacţii viscerale la unii stimuli pe care filmul îi construieşte foarte bine. Ana, prietena comună a lui Otto şi a Laurei, îl urmează pe băiat peste tot, fiind îngrijorată pentru el şi chiar acceptând să fie tratată dispreţuitor.

Pe cât de deranjantă, pe atât de intrigantă e construcţia scenariului. Se porneşte în căutarea unor explicaţii, dar nu se ajunge niciodată la ceva coerent. La orice întrebare se răspunde cu câte o scenă aparent nepotrivită, Otto Barbarul trezeşte simultan în spectator nevoia de a pleca şi dorinţa de a rămâne. Tot filmul e ca un teasing ciudat în urma căruia nu se răspunde la nimic şi se răspunde la totul, de fapt. Genul de film pe care l-ai putea vedea de nenumărate ori, niciodată la fel.

Eu unul plec de la premisa că totul are o justificare, sau dacă nu, totul are măcar o geneză într-un loc la care nici nu ne-am gândi. Tot ceea ce se poate vedea în Otto Barbarul e deja sădit în fiecare dintre noi, dar iese la suprafaţă diferit, în funcţie de stimulii de care vorbeam. Poate de aia le e atât de uşor unor oameni să se înţeleagă unii pe alţii, pe cât de greu le e altora să ajungă la aceeaşi înţelegere.

A, da. Mental illness-urile. Filmul e şi un semnal pentru treburile astea. N-aş zice că e un "aşa-nu" specific, pentru că totul devine tot mai abstractizat, dar poate că prezintă perspectiva exterioară a unor situaţii (ceea ce ne permite să fim cinici şi analitici), situaţii în care - dacă ne-am regăsi - n-am şti să facem ce trebuie altfel. E un film care trebuie văzut cu atenţie, de mai mult de o dată, pentru că oricine are un omolog în Otto Barbarul, cel puţin ca statut.



Regia: Ruxandra Ghiţescu Cu: Marc Titieni, Ioana Bugarin, Ioana Flora, Iulian Postelnicu, Mihaela Sîrbu, Adrian Titieni, Constantin Drăgănescu, Ana Radu, Aida Economu, Dana Voicu, Andrei Mateiu, Maria Popistaşu, Andreea Grămoşteanu, Matthew Garvey, Cardinal Band

0 comentarii

În programul cultural

Cinemateca Union
26.09 16,00
30.09 19,00
Elvira Popescu
24.09 22,30
26.09 13,30
28.09 18,30
03.10 13,30
Europa
25.09 15,15
26.09 19,30
28.09 15,15
29.09 17,00
Happy Cinema
24.09 19,40
25.09 19,40
26.09 19,00
27.09 21,00
28.09 21,00
29.09 21,00
30.09 20,30
Muzeul Ţăranului Român
25.09 21,00
26.09 21,00

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus