Calmul provincial ascunde neliniști nebănuite - Neidentificat în Competiția TIFF, 2021

Imaginile orașului natal al regizorului și scenaristului George Bogdan Apetri, Piatra Neamț, sunt utilizate copios ca decor. Cadrele de legătură filmate cu dronele abundă, instituind o acalmie înșelătoare. Ca cineast ce lucrează în New York, Apetri opune enclava provincială a orașului Piatra Neamț unui imaginar cinematografic obsedat de București. Orașul nu este neapărat un personaj, căci nu participă la acțiunea propriu-zisă, dar joacă un rol important în sublinierea contrastului dintre aparență și esență care va constitui subiectul filmului: un polițist criminalist zelos, Florin Iespas (Bogdan Farcaș), care, pe măsură ce îl cunoaștem mai îndeaproape, se transformă în contrariul său. Discrepanța dintre așteptările noastre asupra a ceea ce ar trebui să facă polițiștii și ceea ce fac ei în realitate devine una dintre temele principale ale filmului, care chestionează nu doar profesionalismul, ci și cinstea acestora. Ca și Corneliu Porumboiu, care în La Gomera (2019) își alege drept protagonist de-a dreptul un polițist corupt, George Bogdan Apetri propune o altă întruchipare deloc măgulitoare a oamenilor legii și se conectează astfel la contestările sociale față de acțiuni controversate ale forțelor de ordine care au marcat spațiul public. Jocul actoricesc al lui Bogdan Farcaș este pus în valoare în multe groplanuri, în special în partea a doua a filmului, atunci cînd motivațiile și planurile sale devine mai clare și putem interpreta prin prisma lor mimica actorului. Chiar dacă actorii de teatru sunt obișnuiți să joace mai mult cu întreg trupul, pentru a fi vizibili întregii audiențe, Farcaș (angajat al Teatrului din Ploiești și fost participant la proiectul 10 pentru FILM la TIFF) se adaptează excelent cerințelor cinematografiei. Obiectivul se apropie foarte mult și surprinde fața acestuia, fiecare tresărire a mușchilor comunicînd conflictele personajului. Mai mult, temperamentul coleric și personalitatea obsesională ale polițistului sunt excelent puse în evidență de figura uscățivă a lui Farcaș, în contrast bine distribuit cu cea mult mai așezată, mai echilibrată a lui Emanuel Pârvu care joacă rolul unui coleg polițist fără exces de zel, dar și fără probleme familiale sau financiare. Vasile Muraru, la rîndul său, îmbină seriozitatea șefului de poliție cu un umor de revistă. Chiar dacă, din perspectiva personajului care crede despre sine că are simțul umorului, aceste fire ar fi trebuit să funcționeze armonios, pentru spectator ele apar disonante și demolează prestanța funcției de conducere.
 

Din cultura americană, cea în care activează în momentul de față, Apetri împrumută copios. Realitățile românești sunt prezente, însă nu este preocupat în mod deosebit să se adapteze acestora. Folosește, este drept, un Glock și nu un Colt sau un Smith&Wesson, dar iconografia armei este supralicitată. Pistolul este fetișizat ca obiect falic, interpretat chiar ca obiect erotic (vezi secvența din benzinărie, în care polițistul o seduce pe vînzătoarea vizibil emoționată la atingerea armei - Kira Hagi), aluzie clară la scena cu încărcătură freudiană din Bonnie și Clyde (1967). Tot de acolo (și tot fără legătură cu mentalitatea românilor) se calchiază și imaginea băncii ca parazit hrăpăreț, care apare ca factor agravant în disoluția protagonistului.

Utilizînd această asimetrie între ceea ce află audiența și ceea ce cunoaște protagonistul, suspense-ul povestirii își menține un suflu bun de-a lungul narațiunii. Prin întorsăturile povestirii, binele și răul se învîrtesc și își iau unul înfățișarea celuilalt. Inversarea permanentă a polilor morali amețește puțin audiența, însă menține interesul față de desfășurarea meticuloasă și uneori mai greu de înțeles a acțiunii.

La sfîrșit, atunci cînd audiența devine omniscientă (fapt marcat prin filmarea cu drona, de la înălțime, în plan general, a morții unui personaj care răstoarnă complet datele scenariului de pînă atunci), perspectiva astfel cîștigată ne obligă să vedem și micimea și pericolul prejudecăților (în special rasiste) de care dau dovadă lucrătorii și șefii din Poliție.