Genul programului: polițist - Neidentificat în Competiția TIFF, 2021

Polițist. Film polițist. Dacă nu e o premieră pentru lungmetrajul de ficțiune românesc, Neidentificat e, cu siguranță, o prezență cu totul specială în portofoliul stilistic al cinemaului local.

În legendarul serial TV american Columbo, primele 10-15 minute ale fiecărui episod erau dedicate criminalului. Telespectatorii îl urmăreau pe acesta (sau pe aceasta) de-a lungul premeditării și producerii crimei. Apoi intra în scenă locotenentul jucat de Peter Falk și începea jocul de-a șoarecele și pisica. În Neidentificat, stăm alături ofițerul de poliție Florin Iespas (Bogdan Farcaș) pe întreaga durată a filmului. Ce rol joacă el cu adevărat, victimă / călău /?, vom afla abia spre final.


Aflat la al doilea lungmetraj din carieră (după Periferic în 2010), regizorul nemțean Bogdan George Apetri propune, în Neidentificat, un one-policeman-show captivant, înrudit, din punct de vedere al intrigii, cu Polițist, adjectiv-ul lui Corneliu Porumboiu. Asemeni personajului lui Dragoș Bucur, ofițerul lui Bogdan Farcaș pare obsedat de meserie și, mai ales, de un caz anume, în care alege să facă cercetări pe cont propriu chiar împotriva ordinelor șefului. Care șef (interpretat memorabil de Vasile Muraru) are, ca și în Polițist, adjectiv, un rol major în desfășurarea acțiunii, mai ales în scena finală.

Deosebirea majoră între cele două pelicule privește, însă, perspectiva asupra derulării faptelor pe care o are eroul principal. În timp ce omul lui Porumboiu așteaptă, gândește, analizează, ezită și are parte de un lung proces de dezbatere interioară înainte de a trece la acțiunea principală, eroul imaginat de scenariul lui Iulian Postelnicu și Apetri știe de la bun început ce și cum vrea să se întâmple. El nu observă realitatea și apoi trece la fapte, ci schimbă realitatea cu un șir de fapte premeditate înainte de debutul cronologic al filmului.

Apetri alternează filmările aeriene spectaculoase ale orașului Piatra Neamț și împrejurimilor (bonus: zona pensiunii Poiana Izvoarelor din Vatra Dornei) cu planurile strânse ce îl au în prim-plan pe Bogdan Farcaș. Camera lui Oleg Mutu contribuie la fluența și armonia ansamblului. Coloana sonoră, major populată cu fragmente de Chopin, adaugă un plus de eleganță, doar că, în acest caz, privind cu mintea de pe urmă a spectatorului, senzația pare mai degrabă o pistă falsă, cum multe, foarte multe sunt de găsit de-a lungul celor două ore de proiecție.

Prezența lui Chopin, deși evocă o certă disponibilitate melancolică a personajului central, ține mai degrabă de utilizarea tehnicii contrapunctului și reprezintă, adesea, un comentariu în cheie satirică la tot ce se întâmplă pe ecran. De altfel, comicul e un procedeu major în portofoliul lui Apetri, fiind de mai multe ori folosit de-a lungul filmului, în momente din ce în ce mai improbabile, cu efect din ce în ce mai puternic asupra publicului.

Dincolo de cele enumerate și descrise mai sus, Neidentificat stă pe umerii lui Bogdan Farcaș, a cărui prestație în primul său rol major de cinema e cu totul impresionantă. Pe bază de fizic de poloist, cearcăne, privire de dur / privire amicală, capacitate de modulare a rostirii pe multiple tonuri și intonații, postură amenințătoare / care invită la relaxare, Farcaș e, pe rând, good cop / bad cop / misterious cop și iar de la capăt, într-un carusel de ipostaze pe a căror ambiguitate se înalță toată credibilitatea filmului. În plus, interacțiunea sa cu cele două personaje secundare majore (șeful jucat de Muraru și remarcabilul Dragoș Dumitru în rolul vinovat / nevinovatului suspect de serviciu Bănel) funcționează aproape de perfecțiune (e aici de discutat cât de credibile sunt, uneori, la nivel de scenariu, schimbările sale de ton în raport cu personajul lui Dragoș Dumitru).

Și mai e ceva ce filmul datorează chipului și prestației lui Farcaș. Un anume soi de emoție nicicând explicată ce complementează acțiunea propriu-zisă. Personajul său pare că vrea să ne mai spună mai mult decât o fac vorbele, faptele și tăcerile sale. După cum Apetri însuși transmite, prin stilul de filmare ales și prin decorul urban selectat, ceva din profunda sa relație emoțională cu Piatra Neamț, orașul pe care pare că, într-un anumit fel, nu l-a părăsit, de fapt, niciodată (deși, de peste un deceniu, trăiește în Statele Unite).

Desigur, nota chopilanskiană a paragrafului de mai sus intră în abrazivă contradicție cu realitatea imediată, populată, în film și pe strada oricăruia dintre noi, de personaje dominate de crunte prejudecăți rasiste, pentru care a exista e egal cu a profita de acele relații de putere în care ocupă poziția dominantă. Aceeași realitate, șchioapă și la capitolele responsabilitate individuală, interes pentru meserie și competență, se dovedește a fi ușor maleabilă atunci când răul e pus în scenă cu inteligență și încăpățânare.

Fresca socială, deși cu un rol vital în cadrul intrigii polițiste, ocupă, până la urmă, un rol secundar în economia Neidentificat. Majoră rămâne evoluția personajului central, cea care ni se prezintă prin imagini și cea pe care o ghicim înainte de ora de debut afișată pe ecran. În empatia pentru erou și charisma lui Bogdan Farcaș stă cheia succesului filmului.