iulie 2021
Festivalul TIFF 2021
Poliţist. Film poliţist. Dacă nu e o premieră pentru lungmetrajul de ficţiune românesc, Neidentificat e, cu siguranţă, o prezenţă cu totul specială în portofoliul stilistic al cinemaului local.

În legendarul serial TV american Columbo, primele 10-15 minute ale fiecărui episod erau dedicate criminalului. Telespectatorii îl urmăreau pe acesta (sau pe aceasta) de-a lungul premeditării şi producerii crimei. Apoi intra în scenă locotenentul jucat de Peter Falk şi începea jocul de-a şoarecele şi pisica. În Neidentificat, stăm alături ofiţerul de poliţie Florin Iespas (Bogdan Farcaş) pe întreaga durată a filmului. Ce rol joacă el cu adevărat, victimă / călău /?, vom afla abia spre final.


Aflat la al doilea lungmetraj din carieră (după Periferic în 2010), regizorul nemţean Bogdan George Apetri propune, în Neidentificat, un one-policeman-show captivant, înrudit, din punct de vedere al intrigii, cu Poliţist, adjectiv-ul lui Corneliu Porumboiu. Asemeni personajului lui Dragoş Bucur, ofiţerul lui Bogdan Farcaş pare obsedat de meserie şi, mai ales, de un caz anume, în care alege să facă cercetări pe cont propriu chiar împotriva ordinelor şefului. Care şef (interpretat memorabil de Vasile Muraru) are, ca şi în Poliţist, adjectiv, un rol major în desfăşurarea acţiunii, mai ales în scena finală.

Deosebirea majoră între cele două pelicule priveşte, însă, perspectiva asupra derulării faptelor pe care o are eroul principal. În timp ce omul lui Porumboiu aşteaptă, gândeşte, analizează, ezită şi are parte de un lung proces de dezbatere interioară înainte de a trece la acţiunea principală, eroul imaginat de scenariul lui Iulian Postelnicu şi Apetri ştie de la bun început ce şi cum vrea să se întâmple. El nu observă realitatea şi apoi trece la fapte, ci schimbă realitatea cu un şir de fapte premeditate înainte de debutul cronologic al filmului.

Apetri alternează filmările aeriene spectaculoase ale oraşului Piatra Neamţ şi împrejurimilor (bonus: zona pensiunii Poiana Izvoarelor din Vatra Dornei) cu planurile strânse ce îl au în prim-plan pe Bogdan Farcaş. Camera lui Oleg Mutu contribuie la fluenţa şi armonia ansamblului. Coloana sonoră, major populată cu fragmente de Chopin, adaugă un plus de eleganţă, doar că, în acest caz, privind cu mintea de pe urmă a spectatorului, senzaţia pare mai degrabă o pistă falsă, cum multe, foarte multe sunt de găsit de-a lungul celor două ore de proiecţie.

Prezenţa lui Chopin, deşi evocă o certă disponibilitate melancolică a personajului central, ţine mai degrabă de utilizarea tehnicii contrapunctului şi reprezintă, adesea, un comentariu în cheie satirică la tot ce se întâmplă pe ecran. De altfel, comicul e un procedeu major în portofoliul lui Apetri, fiind de mai multe ori folosit de-a lungul filmului, în momente din ce în ce mai improbabile, cu efect din ce în ce mai puternic asupra publicului.

Dincolo de cele enumerate şi descrise mai sus, Neidentificat stă pe umerii lui Bogdan Farcaş, a cărui prestaţie în primul său rol major de cinema e cu totul impresionantă. Pe bază de fizic de poloist, cearcăne, privire de dur / privire amicală, capacitate de modulare a rostirii pe multiple tonuri şi intonaţii, postură ameninţătoare / care invită la relaxare, Farcaş e, pe rând, good cop / bad cop / misterious cop şi iar de la capăt, într-un carusel de ipostaze pe a căror ambiguitate se înalţă toată credibilitatea filmului. În plus, interacţiunea sa cu cele două personaje secundare majore (şeful jucat de Muraru şi remarcabilul Dragoş Dumitru în rolul vinovat / nevinovatului suspect de serviciu Bănel) funcţionează aproape de perfecţiune (e aici de discutat cât de credibile sunt, uneori, la nivel de scenariu, schimbările sale de ton în raport cu personajul lui Dragoş Dumitru).

Şi mai e ceva ce filmul datorează chipului şi prestaţiei lui Farcaş. Un anume soi de emoţie nicicând explicată ce complementează acţiunea propriu-zisă. Personajul său pare că vrea să ne mai spună mai mult decât o fac vorbele, faptele şi tăcerile sale. După cum Apetri însuşi transmite, prin stilul de filmare ales şi prin decorul urban selectat, ceva din profunda sa relaţie emoţională cu Piatra Neamţ, oraşul pe care pare că, într-un anumit fel, nu l-a părăsit, de fapt, niciodată (deşi, de peste un deceniu, trăieşte în Statele Unite).

Desigur, nota chopilanskiană a paragrafului de mai sus intră în abrazivă contradicţie cu realitatea imediată, populată, în film şi pe strada oricăruia dintre noi, de personaje dominate de crunte prejudecăţi rasiste, pentru care a exista e egal cu a profita de acele relaţii de putere în care ocupă poziţia dominantă. Aceeaşi realitate, şchioapă şi la capitolele responsabilitate individuală, interes pentru meserie şi competenţă, se dovedeşte a fi uşor maleabilă atunci când răul e pus în scenă cu inteligenţă şi încăpăţânare.

Fresca socială, deşi cu un rol vital în cadrul intrigii poliţiste, ocupă, până la urmă, un rol secundar în economia Neidentificat. Majoră rămâne evoluţia personajului central, cea care ni se prezintă prin imagini şi cea pe care o ghicim înainte de ora de debut afişată pe ecran. În empatia pentru erou şi charisma lui Bogdan Farcaş stă cheia succesului filmului.

Descarcă programul şi catalogul TIFF 2021 aici şi aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus