Cronica unei producții audio-video deocheate - Babardeală cu bucluc sau porno balamuc la TIFF, 2021

Babardeală cu bucluc sau porno balamuc / Bad luck banging or looney porn, în regia lui Radu Jude s-a putut vedea la TIFF 2021, după ce a avut premiera în Festivalul de Film de la Berlin în martie 2021 (la care a obținut și Ursul de aur) și care se poate vedea în țară din 8 iulie 2021.

Noul film al lui Jude, explicit, de o visceralitate riscantă, a adunat o grămadă de cutume pe care le-a detonat de-a dreptul într-un prototip pentru care nu toată lumea e pregătită. Tragi-comic, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc e susceptibil a da naștere la două tabere în rândul publicului său. O parte va înțelege dimensiunea meta pe care își propune să o acceseze filmul, într-o satiră brutală și cu simboluri greoaie, cealaltă se va crampona de așa-zisele "imagini care pot afecta emoțional".

Pe mine m-a intrigat filmul, nu în sensul inconfortabil, ci mai degrabă m-a făcut să asociez o dimensiune nouă situațiilor considerate normale într-un context diferit de cel prezentat în film.


O poveste despre conduită, despre prejudecăți, despre normalizare și acceptare, sau despre lipsa acestora, o cutie a Pandorei pe care o cară fiecare dintre noi după el într-un buzunar micuț de unde, dacă se întâmplă vreodată să cadă, se deșiră în urma noastră cu zgomot, cu bucluc, cu balamuc. E nevoie de un singur eveniment demn de a stârni un scandal public pentru ca toate fricile, toți demonii, toate prejudecățile și anti-judecățile de valoare să iasă la suprafață. Pentru ca natura umană, și așa meschină în multe dintre tertipurile ei, să lovească însetată într-un eveniment (un susceptibil trăgaci) pentru a ascunde (la vedere, pentru spectatori) niște lipsuri elementare de etică socială.

Pentru cine dăm vina pentru Babardeală, în afară de Radu Jude pentru regie? Unde tragem linie între comportamentul asociat prostituatelor și conceptul de "a face dragoste"? Cum definim prostituția? De ce asocierea oximoronică între Pornhub și Antena 3? Ce treabă are Antena 3 cu toate astea? Cine ar trebui să controleze copiii și cum? De ce se ajunge la injurii, de ce încep cu toții să se lege de etnii? Toată frustrarea și toată demagogia principială pentru nu unul, ci trei finaluri posibile.

Un film despre cum un "derapaj" umbrește orice fel de competență profesională, despre cum toată lumea militează pentru o imagine ideală, dictată de contractul social, de etica profesiilor, despre cum totul este o mască în realitate, sub care rânjesc convingeri rasisto-politico-ideologice care mai de care mai halucinante. Babardeala se pișă de foarte de sus pe corectitudinea politică, viziunea orchestrată de Jude nu poate fi pusă sub nicio formă - paradoxal - in cârca lui. De aici și toate controversele de după Ursul de aur, lumea nu este și nu va fi prea curând pregătită pentru sinceritatea brutală a filmului.

Partea din mijloc, dintre intrigă și punctul culminant susceptibil de trei rezolvări și de niciuna în realitate, este o colecție statică de anecdote clasice, și acestea foarte explicite, care nu sunt decât expresia unei realități absconse, arhicunoscute, pe care toată lumea o păstrează într-un misticism, ca pe un tabu.

Întocmai ca Marchizul de Sade care făcea Școala Libertinajului / Cele 120 de zile ale Sodomei, Babardeala e inconfortabilul de care nu știai că ai nevoie. Filmul ne face pe toți să ne simțim expuși, iar fiecare gestionează diferit treaba asta, de multe ori apare ca o mustrare într-o conștiință colectivă, pentru că - deși suntem cu toții în ambele părți, sau cel puțin ne putem identifica în amândouă - tindem spre cea care e cea mai prietenoasă social-convențional, spre cea care - deși ne umbrește natura - ne face să trecem prin viață atrăgând atenția cât mai puțin.

Vom alege întotdeauna calea fără Babardeală, vom etala de fiecare dată o preimagine meschină a funcției noastre, vom judeca aspru tot ceea ce am putea judeca și la noi dacă n-am fi prea convinși sau îndoctrinați, vom lovi cu toate pseudo-teoriile lumii ăsteia, până în pragul conspirațiilor, iar adevărata față se va vedea - pentru fiecare - abia pe meterezele unui scandal cum e publicarea pe net a unui film porno cu un cadru didactic.

De multe ori e mai rău ceea ce se îndrugă în sine, mai ales când toată lumea se uită în mod repetat la producția audio-video existentă. Ne e ușor să exprimăm frustrări de care nici nu suntem conștienți, dar ni se pare că exprimarea vulgară e justă în context. Nu e deloc ușor de gestionat eticheta socială pusă cu un context destul de lax și imposibil a fi dezbătut, din cauza încăpățânării, e mai greu să trăiești cu ura și cu prejudecata, decât cu un film porno cu tine în sine.