iulie 2021
Festivalul TIFF 2021
La zece ani de la primul său lungmetraj (Periferic), Bogdan George Apetri revine cu Neidentificat / Unidentified, un film poliţist/dramă, cu un scenariu semnat în colaborare cu actorul Iulian Postelnicu - pe care mi-l amintesc cu drag de când a venit la festivalul Film pe Pâine pentru a susţine un atelier de actorie şi pentru a participa la sesiunea de întrebări de după proiecţia filmului Arest - ce te va ţine cu sufletul la gură la fel ca marile producţii de acţiune de la Hollywood. De altfel, ritmul dinamic şi suspansul omniprezent al peliculei nu se aseamănă cu nimic din ce am văzut recent în cinematografia românească. Nu este întâmplător faptul că regizorul a terminat facultatea de film în New York, iar acest lucru este evident în producţiile sale, la fel ca în cazul lui Andrei Zincă, realizatorul filmului Şi atunci, ce e libertatea?.

Actorii din distribuţie nu sunt încă foarte vizibili pe scena cinematografică autohtonă (excepţie făcând Ana Ularu, care are o scurtă apariţie la mijlocul filmului), însă potenţialul lor este uşor de remarcat. Chimia dintre Bogdan Farcaş, aflat în rolul protagonistului Florin Iespas, şi Dragoş Dumitru, care îl joacă pe rromul Bănel, a fost chiar recompensată cu Premiul Juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Varşovia, primul reluându-şi rolul şi în Miracol, cel de-al treilea lungmetraj al regizorului, a cărui acţiune se desfăşoară în acelaşi univers şi care conţine unele din personajele cu care ne-am familiarizat deja - probabil altă practică americană. E de apreciat faptul că, deşi în Neidentificat femeile au roluri episodice, cineastul compensează asta în Miracol, distribuind-o pe Ioana Bugarin în rol principal.


Bogdan George Apetri ne introduce în lumea construită de el cu ajutorul unui generic filmat cu drona, un cadru superb cu rol de localizare, care va veni pe tot parcursul filmului la pachet cu ora desfăşurării acţiunii, prezentată tot în stil occidental - cu A.M. şi P.M. Astfel facem cunoştinţă cu Florin şi viaţa lui în nuanţe predominant albastre (atât la propriu, cât şi la figurat), unul dintre cei mai eficienţi poliţişti de investigaţie, care nu prea doarme şi nu râde la glumele comandantului. El devine aproape obsedat de cazul unor cabane arse şi face orice pentru a obţine dosarul de la colegul lui, chiar dacă asta înseamnă să treacă peste normele etice. Pare un om echilibrat, calculat, cu principii, ia apărarea vecinilor singuratici şi nu se dă în lături din a-i ţine lecţii de moralitate şefului său. Însă nimic nu e ceea ce pare a fi.

Îmi este imposibil să continui cu firul narativ al filmului fără să dezvălui prea multe detalii importante, întrucât Neidentificat e presărat cu răsturnări de situaţie şi evenimente neprevăzute. Şi, deşi atmosfera neliniştitoare e conturată şi dezvoltată cu migală, nimic nu te pregăteşte pentru ce are să urmeze. Dacă ai crede, în incipitul filmului, că pozele femeilor arse din dosarul de anchetă sunt cel mai înfiorător lucru pe care îl vei vedea pe parcursul poveştii, nu te-ai putea înşela mai tare. Ceea ce la început pare un film poliţist cu umor negru, elemente rasiste şi remarci auto-ironice de tipul "de aia am ajuns noi doi poliţişti, n-avem orizont cultural" se transformă fulgerător într-o dramă de viaţă trăită la o intensitate străină de minimalismul filmelor din Noul Val Românesc. Şi noi începem să ne întrebăm: cine e cu adevărat psihopatul? Iar Florin râde, în sfârşit, la banc.



Descarcă programul şi catalogul TIFF 2021 aici şi aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus