Actorii din distribuție nu sunt încă foarte vizibili pe scena cinematografică autohtonă (excepție făcând Ana Ularu, care are o scurtă apariție la mijlocul filmului), însă potențialul lor este ușor de remarcat. Chimia dintre Bogdan Farcaș, aflat în rolul protagonistului Florin Iespas, și Dragoș Dumitru, care îl joacă pe rromul Bănel, a fost chiar recompensată cu Premiul Juriului la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia, primul reluându-și rolul și în Miracol, cel de-al treilea lungmetraj al regizorului, a cărui acțiune se desfășoară în același univers și care conține unele din personajele cu care ne-am familiarizat deja - probabil altă practică americană. E de apreciat faptul că, deși în Neidentificat femeile au roluri episodice, cineastul compensează asta în Miracol, distribuind-o pe Ioana Bugarin în rol principal.
Bogdan George Apetri ne introduce în lumea construită de el cu ajutorul unui generic filmat cu drona, un cadru superb cu rol de localizare, care va veni pe tot parcursul filmului la pachet cu ora desfășurării acțiunii, prezentată tot în stil occidental - cu A.M. și P.M. Astfel facem cunoștință cu Florin și viața lui în nuanțe predominant albastre (atât la propriu, cât și la figurat), unul dintre cei mai eficienți polițiști de investigație, care nu prea doarme și nu râde la glumele comandantului. El devine aproape obsedat de cazul unor cabane arse și face orice pentru a obține dosarul de la colegul lui, chiar dacă asta înseamnă să treacă peste normele etice. Pare un om echilibrat, calculat, cu principii, ia apărarea vecinilor singuratici și nu se dă în lături din a-i ține lecții de moralitate șefului său. Însă nimic nu e ceea ce pare a fi.
Îmi este imposibil să continui cu firul narativ al filmului fără să dezvălui prea multe detalii importante, întrucât Neidentificat e presărat cu răsturnări de situație și evenimente neprevăzute. Și, deși atmosfera neliniștitoare e conturată și dezvoltată cu migală, nimic nu te pregătește pentru ce are să urmeze. Dacă ai crede, în incipitul filmului, că pozele femeilor arse din dosarul de anchetă sunt cel mai înfiorător lucru pe care îl vei vedea pe parcursul poveștii, nu te-ai putea înșela mai tare. Ceea ce la început pare un film polițist cu umor negru, elemente rasiste și remarci auto-ironice de tipul "de aia am ajuns noi doi polițiști, n-avem orizont cultural" se transformă fulgerător într-o dramă de viață trăită la o intensitate străină de minimalismul filmelor din Noul Val Românesc. Și noi începem să ne întrebăm: cine e cu adevărat psihopatul? Iar Florin râde, în sfârșit, la banc.