septembrie 2021
România sălbatică
România sălbatică, în regia Dan Dinu şi Cosmin Dumitrache, a avut avanpremiera în Bucureşti pe 14 septembrie 2021, pregătindu-şi intrarea în cinematografele din ţară. În cadrul TIFF 2021, documentarul a obţinut premiul publicului pentru cel mai popular film românesc, fiind o colecţie de filmări / fotografie a cărei preproducţie a durat mai bine de 10 ani şi care cuprinde 30 de arii protejate din ţara noastră, precum şi rezervaţii mici. Filmul prezintă sincretic sălbăticia României în filmări de o calitate uluitoare şi e ajutat de un dublaj cel puţin ingenios, care încununează anii de muncă din spate.

Departe de a fi un simplu slideshow cu sanctuarele naturii, departe şi de a avea o prezentare clişeu demnă de manualele de ştiinţele naturii din clasele primare, România sălbatică surprinde detaliile vieţii neperturbate / cât mai puţin perturbate antropologic. Vocea care ne poartă prin fauna / flora ţării noastre timp de 2 ore este a actorului Adrian Titieni, iar textul pare a fi fost construit după o selecţie atentă de secvenţe / imagini care să contextualizeze şi să narativizeze totul. Părţile care prezintă împerecherea vieţuitoarelor - de pildă - şi nu doar ele, au parte de o observare atentă şi cu enorm de mult potenţial comic.

Cred că aici apare unul dintre marile plusuri ale documentarului - România sălbatică nu e centrat pe o prezentare statistico-ştiinţifico-laborioasă. Decodificarea se produce imediat, în sală, pe parcurs. Mai mult, prezentarea e puternic orientată în a readuce aminte oamenilor că ţara noastră are o biodiversitate copleşitoare, frumoasă şi demnă a fi cunoscută pe plan internaţional. Nu există o dimensiune politică, nici măcar când vine vorba de rezervaţiile zimbrilor pe cale de dispariţie din Vânători Neamţ. Îndemnurile de a conserva sunt calde, naturale, deloc belicoase în esenţa lor, documentarul te poartă plutind peste toate, fără să te atace în vreun fel. Iar ca manifest, e - poate - unul dintre cele mai plăcute din punct de vedere audio-vizual. Documentarul te lasă pe tine să alegi cum te raportezi la el, să alegi cât investeşti şi chiar ce te face să simţi. Poate fi privit de plăcere, cu fascinaţia ludică a unui copil care vede două ore din posibil cea mai tare experienţă, care transcende powerpointurile obosite de la ora de bio dintr-a şasea (botanică). Poate fi privit cu îngrijorarea unui activist de mediu, cu nostalgia unui străbun, cu dorinţa de a râde şi a te bucura, cu dorinţa de a plânge şi de a schimba ceva. Documentarul e versatil într-o cheie neutră, dar care are potenţialul de a deschide uşile tuturor acestor stări. Există un echilibru între informaţie şi comic şi o simetrie între rezervaţii pe parcursul prezentării, într-o coerenţă a detaliilor impresionante.

Tranziţiile dintre anotimpuri sunt fascinante, tot aşa cum se schimbă arealul, cu câte o imagine de ansamblu. Iar partea cea mai bună e că tot ceea ce a fost filmat a fost văzut pe parcursul a 10 ani. Nu au existat scurtături sau template-uri de imagine, iar acesta e semnul clar că documentarul nu minte publicul - poate avem chiar aici motivul premiului obţinut în cadrul TIFF.

Cu toate că avem o predilecţie pentru aprecierea varietăţii de frumuseţe, fie că vorbim de faună, fie de floră, nu putem nega şi dimensiunea sumbră, tenebroasă a sălbăticiei, pe care o regăsim sintetizată în secvenţe precum cele care explică comportamentul de cainism în cuiburile şoimilor, în rândul puilor - supravieţuirea celui mai puternic prin uciderea celui mai slab. Aici documentarul coboară din înaltul maiestuos al peisajelor de dinainte în dedesubturile ecosistemului, scăpând din sfera-clişeu a unei posibile idealizări şi îmbrăţişând dihotomia naturii.

România sălbatică e reţeta documentarului echilibrat care te ţine în scaun pe tot parcursul lui, transparent şi sincer, la pachet cu toată munca din spatele lui, un roller-coaster de oniric şi real, cu un potenţiometru intern reglabil de către fiecare spectator în parte pe care scrie "mitizat / demitizat".

Dacă fascinaţia produsă de documentar se întâlneşte cu dorinţa de cunoaştere a fiecăruia şi naşte întrebări, sunt două căi de urmat. Prima ar fi a se revedea documentarul cu următoarea ocazie, tot în cinema. A doua - trebuie spus - există şi un site al României Sălbatice, care structurează rezervaţiile prezentate şi vine cu orice informaţie posibilă despre ele, cu o interfaţă incredibilă. Eu le voi urma pe amândouă cu siguranţă.



De: Dan Dinu Regia: Dan Dinu, Cosmin Dumitrache Cu: Adrian Titieni (voce)

0 comentarii

În programul cultural

Cinema City Mega Mall
25.10 12,20
26.10 12,20
27.10 12,20
28.10 12,20
Cinema City ParkLake
25.10 12,40
26.10 12,40
27.10 12,40
28.10 12,40
Cinema City Sun Plaza
25.10 12,20
26.10 12,20
27.10 12,20
28.10 12,20

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus