octombrie 2021
Complet necunoscuţi
În plină pandemie, actorul, regizorul, scenaristul şi producătorul Octavian Strunilă a cumpărat drepturile scenariului unui film italian de succes - care a dat deja naştere la câteva remake-uri - şi a realizat în timp record şi cu un buget infim cea mai bună comedie cinematografică românească pe care am văzut-o de mulţi ani. Un film făcut fără sprijinul financiar al CNC-ului, din pur talent antreprenorial al tuturor producătorilor implicaţi, care a avut premiera la TIFF 2021 şi, începând de la final de septembrie, rulează în 69 de cinematografe din ţară.

Perfetti sconosciuti (2016), regizat de Paolo Genovese şi scris de nu mai puţin de cinci scenarişti, printre care şi Genovese, este o farsă despre secretele ascunse în smartphonurile adulţilor contemporani, constând într-un dialog plin de glume foarte up-to-date şi o serie de situaţii dramatice. La Bucureşti, la Teatrul Elisabeta se joacă un spectacol regizat de Tania Popa, bazat pe o adaptare de Andreas Petrescu a scenariului acestui film.

La o cină dintr-un apartament de lux, cu mai multe pahare de vin, şapte prieteni care se ştiu din copilărie şi cred că ştiu totul despre ceilalţi decid să îşi pună celularele pe masă şi să citească sau să asculte pe speaker toate mesajele care le vin pe telefon, email, facebook, whatsapp sau orice alt app. Un joc periculos care promite revelaţii picante.

Tradiţia filmelor care se petrec, mai mult sau mai puţin, într-o singură locaţie include producţii celebre cum ar fi Pădurea împietrită (1936), după piesa lui Sherwood Anderson, filmul de debut al lui Humphrey Bogart, Funia lui Alfred Hitchcock (1948) sau mai recent, Carnage (2011) şi Venus in Fur (2014), adaptările lui Roman Polanski după piesa lui Yasmina Reza, respectiv a lui David Ives.

Remakeurile, un concept des folosit în teatru şi mult mai rar în film, au început să apară pe marile ecrane în secolul trecut când Hollywoodul adapta pentru publicul american filme europene de succes, cum ar fi Scarlet Street de Fritz Lang (1945), care fusese regizat în Franţa de Jean Renoir sub numele de La Chienne (1931), şi continuă până în prezent, atât cu filme de artă cât şi, mai ales, cu succese de box-office.

Debutul lui Octavian Strunilă este cred primul remake cinematografic românesc, şi acest lucru permite, în premieră, comparaţii de unu la unu la toate capitolele cu două filme făcute în vest, originalul italian (pe care nu am reuşit să îl văd momentan), un succes de public criticat însă pentru muzica siropoasă, şi versiunea franceză care se poate viziona pe Netflix, făcut mai dark, ca un thriller psihologic. Avantajul lui Strunilă a fost un scenariu foarte bun pe care l-a adaptat cu schimbări minime (în cea mai mare parte potrivite, fără stridenţele din multe comedii româneşti) şi două decupaje regizorale din care să se inspire. Strunilă şi echipa lui au făcut, spre meritul lor, un film nu numai la fel de bun din punct de vedere tehnic (deşi au existat mici scăpări pe continuitate) dar şi artistic, cu un vibe de comedie americană de Woody Allen. Mai bun, cel puţin faţă de versiunea franceză pe care am vizionat-o, atât din punct de vedere al casting-ului şi al jocului actoricesc, cât şi din acela al imaginii (superbă, semnată de Zoran Simolov), montajului (Mircea Lăcătuş) şi scenografiei (Maria Duda), dar şi faţă de versiunea lui Genovese, cel puţin la capitolul ilustraţiei muzicale, învăluitoare şi pline de ironie, semnate de Malin Cristache.

Remakeul lui Strunilă a pus accentul pe comedia de moravuri a burgheziei contemporane, iar actorii au livrat performanţe care delectează, de mare calitate. Cuplul gazdelor Maria (frumoasa Anca Dumitra) şi Ştefan (Alexandru Conovaru) au dominat filmul din punct de vedere dramatic, Conovaru făcând un moment de mare putere dramatică din conversaţia telefonică cu fiica rebelă (Catia Maria Tănase) pe care trebuie să o îndrume în materia cea mai delicată a unui tată. Ben (Gabriel Răuţă) a fost o revelaţie cu prezenţa şi ritmul comic pe care îl are. Adrian Ştefan (Toma) a dat şi el foarte bine pe ecran, ca un june prim în stil american de care filmul românesc are mare nevoie (reprezentând acel 10% dintre bărbaţi spre care gravitează 90% dintre femei), în cuplu cu Ada Galeş (Andreea) care a avut câteva momente foarte bune în finalul dramatic. Cuplul plictisit şi plin de frustrări legate de soacră şi nu numai, Marcu (Leonid Doni, din Las Fierbinţi) şi Dora (Andreea Grămoşteanu) au fost şi ei foarte potriviţi în cheia lor umană.

Ca regizor, Strunilă a lucrat foarte bine şi cu actorii dar şi cu camera, realizând, spre final mai ales, un şir de secvenţe memorabile, culminând cu ultima. În concluzie, un debut foarte promiţător, şi o comedie excelentă care bate varianta franceză de pe Netflix, pentru care merită să înfruntaţi pandemia şi să ieşiţi din casă.



Regia: Octavian Strunilă Cu: Anca Dumitra, Andreea Grămoşteanu, Ada Galeş, Alex Conovaru, Leonid Doni, Adrian Ştefan, Gabriel Răuţă

0 comentarii

În programul cultural

Cinema City Cotroceni
18.10 19,10
19.10 19,10
20.10 19,10
21.10 19,10
Cinema City Mega Mall
18.10 13,50;16,20;18,45;21,10
19.10 13,50;16,20;18,45;21,10
20.10 13,50;16,20;18,45;21,10
21.10 13,50;16,20;18,45;21,10
Cinema City ParkLake
18.10 15,30;18,15;20,40
19.10 15,30;18,15;20,40
20.10 15,30;18,15;20,40
21.10 15,30;18,15;20,40
Cinema City Sun Plaza
18.10 12,45;15,10;17,40;20,10
19.10 12,45;15,10;17,40;20,10
20.10 12,45;15,10;17,40;20,10
21.10 12,45;15,10;17,40;20,10
Cineplexx Baneasa
18.10 19,30
19.10 19,30
Happy Cinema
18.10 20,00;22,00
19.10 20,00;22,00
Hollywood Multiplex
18.10 16,00
19.10 16,00
20.10 16,00
21.10 16,00
Movieplex
18.10 15,00
19.10 15,00
20.10 15,00
21.10 15,00

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus