Este posibil ca unii dintre cititorii prezentului text să considere o blasfemie chemarea mea de a ne întîlni, de ziua lui Eminescu, pe terenul poveștii poveștilor cinematografice, care este Babardeală cu bucluc sau porno balamuc. În apărarea mea și pentru cei care nu au văzut producția cinematografică cu pricina, precizez că Radu Jude a făcut pînă și din Babardeală un film istoric, căci nici de data asta nu a putut scăpa de obsesia sa de a ne confrunta cu pagini rușinoase din trecutul și din prezentul nostru epocal. Așadar, chemarea mea de a ne întîlni de Ziua Culturii Naționale pe terenul filmului Babardeală cu bucluc sau porno balamuc este cît se poate de firească, căci ce ar putea fi mai cultural și național decît o întîlnire cu un film istoric, care, dacă tot are două titluri, îl poate avea și pe al treilea: Ne este indiferent cum ne trăim prezentul și dacă în istorie vom intra desfigurați de ipocrizie. Și ne trăim prezentul înotînd în diverse forme de obscenitate publică. Despre una dintre marile obscenități ale prezentului, pe lîngă care trecem indiferenți, vorbește Sergiu din farmacia lui Jude, cînd ne întreabă: păi unde ați mai văzut dumneavoastră în ultimii 10 ani ca bugetele serviciilor secrete să crească tot timpul și cele ale educației, culturii și sănătății să scadă mereu?
Revin la Emi / Katia Pascariu, datorită căreia l-am întîlnit pe Sergiu, pe care am ales să-l pun în titlul textului meu, pentru că întrebarea lui are forța de a tulbura solemnitatea zilei de 15 ianuarie. O zi care ar putea fi documentată urmînd structura de operă deschisă, pe care Jude și-a construit Babardeala, căreia i-a adăugat și subtitlul: Schiță pentru un film popular. O schiță pe care fiecare spectator o poate umple cu carnea unei zile din viața sa. Nu e deloc greu, căci și Radu Jude și-a construit filmul pe carnea unei singure zile, ziua cînd profesoara de istorie Emi se pregătește să înfrunte valul de ipocrizie stîrnit de o casetă cu imagini din viața sa sexuală, imagini care nu se știe cum au scăpat în spațiul public, devenind virale. Din cauza tensiunii acestei zile, Emi a intrat într-o farmacie, pentru a-și face rost de un xanax. În Babardeală, e vorba de o zi de vară, în plină pandemie, dar schița acestui film popular poate prinde viață în orice zi din cele 365 ale anului, poate prinde viață inclusiv în 15 ianuarie 2022, zi inundată de valuri-valuri de ipocrizie, cînd se vor rosti vorbe mari despre cultura națională, într-o țară în care, în fiecare an, 45.000 de copii abandonează școala, într-o țară în care politicienii cred că se poate face cultură sărind peste educație, într-o țară în care bugetele serviciilor secrete cresc tot timpul, iar cele ale educației, culturii și sănătății scad dramatic mereu.
Într-un interviu din 21 iunie 2021, acordat revistei DOR, Radu Jude vorbește de un mare critic, Gilberto Perez, și despre cartea sa de cinema, The Material Ghost, unde profesorul americano-cubanez spune că "arta, filmul în cazul ăsta, nu poate schimba societatea, dar poate să ne arate care sunt lucrurile ce ar merita schimbate". Cu această speranță recunoaște Jude că își face filmele, să-i ajute pe spectatori să vadă și să înțeleagă ceea ce nu știau sau nu puteau să vadă și să înțeleagă de unii singuri. Babardeală este un film în trei părți, diferite formal, dar complementare în substanță. Un film extrem de dens, în detaliile căruia mustesc indicii despre porno balamucul prezentului. Deși nu sînt Nae Caranfil, de cîte ori ies în spațiul public real și virtual, privesc cu atenție în jurul meu, așa cum mă provoacă Schița de film popular a lui Jude, și decupez nenumărate situații, pe care le proiectez pe pereții imaginației mele, unde dezvolt diverse variante ale Babardelii. Un joc cu imaginația și un exercițiu de creație care mi se pare extrem de potrivit pentru a celebra Ziua Culturii Naționale. Un joc cu imaginația care ne poate ajuta să înfruntăm valurile de ipocrizie ce vor inunda ziua de 15 ianuarie. Un gest cultural impur, ca și filmul lui Jude, dar atît de autentic, încît ne vom simți al dracului de liberi. Cine va îndrăzni să se joace de-a scenaristul și regizorul în spațiile deschise de schița de film popular a lui Jude va intra de fapt în povestea Babardelii așa cum a intrat Emi în farmacia unde și-a cumpărat un xanax.