Și la ce mai pot spera tații - Vânătoarea de cerbi - Scurtmetraj românesc la Festivalul Film O'Clock, 2022

Adânc, într-o pădure înghețată, un tată (Valeriu Andriuță) și fiul său (Andrei Gurlui) vânează. Tatăl este un bărbat puternic, aflat în elementul său în sălbăticie. Prin pușca de vânătoare, costumul de camuflaj, mișcările sigure și, mai ales, cunoașterea aprofundată a mediului, pare un animal de pradă. În contrast, fiul este intimidat de prezența lui. Nu se potrivește în acest peisaj și, de fapt, nu se simte confortabil în prezența tatălui său.

Peisajul hibernal indică iarna dintre ei, așternută demult. De fapt, până la această ieșire, fiul nici măcar nu își văzuse tatăl. Totuși, fiecare face efortul să depășească trecutul și să comunice. Regizorul și scenaristul Andrei Olănescu jalonează etapele acestei călătorii dureroase și nesigure a apropierii lor, în care acuzele pândesc mereu să explodeze.

Într-o primă fază, cei doi conversează într-un foișor de vânătoare. Locul este splendid ales: în primul rând, are avantajul practic de a conferi o lumină extraordinar surprinsă de către Cătălin Rugină. Apoi, oferă și avantajul simbolic de a crea răgazul și apropierea necesară apropierii temătoare dintre tată și fiu. Amintește de situația din Tatăl nostru / Holy Father (r. Andrei Dăscălescu), în care tatăl este izolat de copil în urma abuzului psihologic din partea mamei.

Al doilea episod se petrece în jurul unui foc de tabără. Înfruntarea durerile trecutului, dar și scânteile de căldură sufletească, sunt excelent punctate de Cătălin Rugină fie prin cadre ale peisajului înnegurat și înghețat, fie prin prin licăririle calde ale jăraticului.
 
Apropierea născândă dintre cei doi va fi însă întreruptă de oaspeți neașteptați. Niște sălbăticiuni rup într-un mod neașteptat discursurile lor, dându-le o lecție neașteptată de viață.