"Filmmaking is like building sand castles on the beach"
Robert Altman
Şi n-au învins... nici în viaţă, nici în film... mă refer la Brokeback Mountain (O iubire secretă), marele perdant (după unii) al Oscarurilor, de altfel un mega-blockbuster, cu peste 130 de milioane de dolari încasări în lumea întreagă (la un buget de 14 milioane de dolari), versus Crash, un film pe care l-am numit Short Cuts regizat à la Michael Mann de Paul Haggis, scenaristul Oscarului de anul trecut, Million Dollar Baby (O fată de milioane). La finalul ediţiei, când ne aşteptam ca filmul lui Ang Lee (tocmai premiat cu Oscarul pentru cel mai bun regizor) să ia şi premiul pentru cel mai bun film, Jack Nicholson şi ochelarii lui fumurii anunţă cel mai bun film, Crash. O fi vreo glumă, am crezut, dar nu a fost. În fine, asta a fost marea surpriză a ediţiei nr. 78. În care cel mai emoţionant moment a fost speech-ul lui Robert Altman (Oscarul omagial), la 81 de ani cel mai bătrân working regizor din America, care a zis că are o inimă nouă (după operaţia de bypass), ceea ce îl va mai ţine în lucru 40 de ani.
A fost primul an când rapperii sunt băgaţi în seamă (după prima nominalizare Eminem - 8 Mile), cântecul din Hustle & Flow a adus pe scenă o grămadă de băieţi în şalvari pe brăcinari, băieţi care stau de obicei în ghetto-urile din Los Angeles. Prezentatorul Jon Stewart a adus un aer fresh, mai puţin sarcastic decât se aştepta, dar a fost mai mult un outsider cu care spectatorii TV s-au putut identifica decât anteriorii Chris Rock, David Letterman, Billy Crystal, Steve Martin sau Whoopi Goldberg. Philip Seymour Hoffman a luat previzibilul premiu pentru Capote, la fel ca la Jamie Foxx anul trecut în Ray, n-au fost surprize. George Clooney a plecat acasă cu un prim Oscar (pentru rol secundar în Syriana). Rachel Weisz a primit premiul pentru rol secundar feminin (Constant Gardener) şi Reese Witherspoon pe cel principal (Walk the Line). King Kong a luat trei premii din patru. Tehnice toate. Munich / München, cel mai bun film al ediţiei, a fost şuntat, aşa cum se ştia de la început. Oscarul de film străin s-a dus la sud-africani (Tootsi), în loc de palestinieni, şi la documentar (La Marche de l'empereur) pinguinii ştiau deja de ce poartă fracuri. Decorativul Memoirs of a Geisha a plecat acasă cu trei Oscaruri, altădată ar fi primit probabil zece premii. Dar să nu uităm ce filme contestate azi au luat Oscarul pentru cel mai bun film, Out of Africa, Chicago, Ocolul pământului în 80 de zile, Sunetul muzicii, American Beauty, Shakespeare in Love, etc. Crash se alipeşte acestei liste de titluri care astăzi sunt deja uitate sau considerate cel mult de calitate medie. Mai interesant e că în seara în care Altman ia Oscarul pe care trebuia să-l ia acum 35 de ani (cum ziceam data trecută, pentru MASH), premiul pentru cel mai bun film merge la o pastişă / un prozelit Altman, cu probleme expuse de el de 35 de ani încoace. Clooney a zis că Hollywoodul e out of touch, are dreptate, dar nu cum credea el. În 1940 şi în 1970, filme mai curajoase şi mai meritorii nu se băteau cu pumnii în piept pentru atitudine, cum s-a lăudat Hollywood-ul în gura mare, cu scenografia greşită de glamorama, într-un show cu filme de Sundance sau Independent Film Awards. Diferenţa e că acolo (adică la IFA), Brokeback Mountain a luat premiul pentru cel mai bun film, la fel la englezi (BAFTA) şi la Globul de Aur. 3 Oscaruri din opt. Din filmul pe care iniţial nimeni n-a vrut să-l vadă, apoi favoritul premiilor şi preconizatul câştigător la Oscar a redevenit underdog şi deci mult mai simpatic, deoarece muntele şi mahomedul, adică membrii Academiei AMPAS l-au ignorat. Brokeback Hollywood, adică ceea ce a comentat acid Jon Stewart, "And none of those issues were ever a problem again."